Barlad Online
De mai bine de o lunã, necazurile se tin lant de Marian Coman, un bârlãdean de 43 de ani. Acestuia i-a fost spartã casã, hotii cãrându-i bunurile din locuintã cu ajutorul unei huse auto gãsitã într-o camerã. Colac peste pupãzã, desi are imobilul asigurat, firma care ar trebui sã îl despãgubeascã nici nu îl bagã în seamã. «Am pãtit-o ca în filme, iar acum asiguratorul îsi mai si bate joc de mine!», se plânge bãrbatul.
Pe timpul gerurilor nãprasnice de la mijlocul lunii februarie, Marian Coman, care îsi ridicã o casã în cartierul Deal II, pe strada Anghel Saligny, a constatat într-o dimineatã cã locuinta i-a fost cãlcatã de hoti. Omul a observat, initial, cã o usã din termopan, din spatele locuintei, fusese fortatã. Nu s-a atins de nimic si a sunat imediat la 112. Când au venit politistii, primul lucru care a atras atentia a fost un recipient ce continea sampon de urzicã si care se afla în camera în care au intrat prima datã hotii. Pãgubitul s-a jurat cã el nu a avut niciodatã asa ceva în casã, mai ales cã lucrãrile la bãile imobilului nu fuseserã finalizate. Concluzia, logicã: hotii au lãsat în urmã un prim indiciu. Prin urmare, samponul de urzicã a fost ridicat ca probã. Ulterior, s-au cãutat amprente si s-a stabilit ce bunuri au fost sustrase. E vorba despre scule electrice în valoare de aproximativ 3.000 lei. Problema este cã pãgubitul nu avea acte pe fiecare flex, pickhammer sau bormasinã în parte. „Nu mai conteazã“, si-a spus omul. Asta pânã ce a ajuns într-o altã încãpere, unde a constatat cu uimire cã hotii au fost si „orientati“. „Aveam aici, pe jos, husele de la masinã. Pentru cã nu s-au asteptat sã gãseascã scule electrice, au luat una dintre ele, au transformat-o în sac si au pus bunurile în ea pentru a le putea cãra mai usor. La câte s-au luat, sigur nu a fost o singurã persoanã. Si au plecat prin acelasi loc pe unde au intrat, adicã peste gard, în colt“, ne-a spus Marian Coman.
Detectiv de ocazie, pe urmele… urzicii!
Dupã plecarea politistilor, bârlã deanului s-a tot gândit cum sã îsi recupereze sculele, întrucât avea nevoie de ele pentru a-si continua muncã la casã. Si îi vine o idee: în cartier nu sunt decât patru magazine mixte de la care hotii ar fi putut cumpãra samponul. I-a fost clar cã vânzãtorii i-ar fi putut da o mânã de ajutor. Sau cel putin asa a crezut… „Pe gerurile alea, nu cred cã avea cum sã meargã kilometri buni pânã în oras pentru a-si lua un amãrât de sampon. Si m-am dus sã întreb la cele patru magazine. Nimeni nu mi-a spus nimic. Ba cã nu îsi amintesc, ba cã nu au avut sampon de urzicã de anul trecut… În fine, asa e omul nostru! Pe mine nu mã interesa decât sã dau de urma sculelor si dupã aceea sã îmi repar usa casei, la care oricum am asigurare. Numai cã si cu asigurarea am pãtit-o si mai si…“, s-a mai plâns omul.
Va asiguram ca asigurarea… baliverne!
Imediat, Coman începe si demersurile pentru a fi despãgubit în baza asigurãrii pe care o are la casã. La fel de repede i s-a lãsat si impresia cã îsi va recupera paguba, în doi timpi si trei miscãri. Numai cã socotealã de-acasã… „Am anuntat la firma la care am o asigurare, una de 25.000 euro – pentru vandalism, si una de 1.000 de euro – pentru bunurile din interior, cã am fost prãdat de hoti. A venit inspectorul de daune, a constatat, a întocmit o serie de acte si mi-a spus cã, în câteva zile, maximum, voi fi despãgubit. Trece o sãptãmânã, trec douã, iar azi (vineri, 16 martie, n.r.), vãd cã a trecut mai bine de o lunã si eu stau cu usa tot spartã. Am luat atitudine si am sunat la Bucuresti. Cei de acolo mi-au spus cã habar n-au de paguba mea si cã nu le-a ajuns niciun act de la Bârlad. Evident, de aici mi se spune cã dosarul a plecat demult. Si uite-asa mai sunt si bãtaia lor de joc! Dar nu mã las pânã ce nu voi întelege de ce anume ne obligã pe noi statul sã ne asigurãm casele. Sã îsi batã joc de noi pe banii nos- tri?!? Si mai spuneau asiguratorii cã ne asigurã cã asigurãrile… Baliverne!“, a încheiat bârlãdenul pãgubit.
Pe timpul gerurilor nãprasnice de la mijlocul lunii februarie, Marian Coman, care îsi ridicã o casã în cartierul Deal II, pe strada Anghel Saligny, a constatat într-o dimineatã cã locuinta i-a fost cãlcatã de hoti. Omul a observat, initial, cã o usã din termopan, din spatele locuintei, fusese fortatã. Nu s-a atins de nimic si a sunat imediat la 112. Când au venit politistii, primul lucru care a atras atentia a fost un recipient ce continea sampon de urzicã si care se afla în camera în care au intrat prima datã hotii. Pãgubitul s-a jurat cã el nu a avut niciodatã asa ceva în casã, mai ales cã lucrãrile la bãile imobilului nu fuseserã finalizate. Concluzia, logicã: hotii au lãsat în urmã un prim indiciu. Prin urmare, samponul de urzicã a fost ridicat ca probã. Ulterior, s-au cãutat amprente si s-a stabilit ce bunuri au fost sustrase. E vorba despre scule electrice în valoare de aproximativ 3.000 lei. Problema este cã pãgubitul nu avea acte pe fiecare flex, pickhammer sau bormasinã în parte. „Nu mai conteazã“, si-a spus omul. Asta pânã ce a ajuns într-o altã încãpere, unde a constatat cu uimire cã hotii au fost si „orientati“. „Aveam aici, pe jos, husele de la masinã. Pentru cã nu s-au asteptat sã gãseascã scule electrice, au luat una dintre ele, au transformat-o în sac si au pus bunurile în ea pentru a le putea cãra mai usor. La câte s-au luat, sigur nu a fost o singurã persoanã. Si au plecat prin acelasi loc pe unde au intrat, adicã peste gard, în colt“, ne-a spus Marian Coman.
Detectiv de ocazie, pe urmele… urzicii!
Dupã plecarea politistilor, bârlã deanului s-a tot gândit cum sã îsi recupereze sculele, întrucât avea nevoie de ele pentru a-si continua muncã la casã. Si îi vine o idee: în cartier nu sunt decât patru magazine mixte de la care hotii ar fi putut cumpãra samponul. I-a fost clar cã vânzãtorii i-ar fi putut da o mânã de ajutor. Sau cel putin asa a crezut… „Pe gerurile alea, nu cred cã avea cum sã meargã kilometri buni pânã în oras pentru a-si lua un amãrât de sampon. Si m-am dus sã întreb la cele patru magazine. Nimeni nu mi-a spus nimic. Ba cã nu îsi amintesc, ba cã nu au avut sampon de urzicã de anul trecut… În fine, asa e omul nostru! Pe mine nu mã interesa decât sã dau de urma sculelor si dupã aceea sã îmi repar usa casei, la care oricum am asigurare. Numai cã si cu asigurarea am pãtit-o si mai si…“, s-a mai plâns omul.
Va asiguram ca asigurarea… baliverne!
Imediat, Coman începe si demersurile pentru a fi despãgubit în baza asigurãrii pe care o are la casã. La fel de repede i s-a lãsat si impresia cã îsi va recupera paguba, în doi timpi si trei miscãri. Numai cã socotealã de-acasã… „Am anuntat la firma la care am o asigurare, una de 25.000 euro – pentru vandalism, si una de 1.000 de euro – pentru bunurile din interior, cã am fost prãdat de hoti. A venit inspectorul de daune, a constatat, a întocmit o serie de acte si mi-a spus cã, în câteva zile, maximum, voi fi despãgubit. Trece o sãptãmânã, trec douã, iar azi (vineri, 16 martie, n.r.), vãd cã a trecut mai bine de o lunã si eu stau cu usa tot spartã. Am luat atitudine si am sunat la Bucuresti. Cei de acolo mi-au spus cã habar n-au de paguba mea si cã nu le-a ajuns niciun act de la Bârlad. Evident, de aici mi se spune cã dosarul a plecat demult. Si uite-asa mai sunt si bãtaia lor de joc! Dar nu mã las pânã ce nu voi întelege de ce anume ne obligã pe noi statul sã ne asigurãm casele. Sã îsi batã joc de noi pe banii nos- tri?!? Si mai spuneau asiguratorii cã ne asigurã cã asigurãrile… Baliverne!“, a încheiat bârlãdenul pãgubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu