Prostata, pe inţelesul tuturor

Barlad Online

Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată (HBP) - numită popular, simplu, "prostată", este o maladie benignă, ale cărei manifestări clinice afectează pănă la 30% dintre bărbaţii peste 65 de ani.
Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată (HBP) - numită popular, simplu, "prostată", este o maladie benignă, ale cărei manifestări clinice afectează pănă la 30% dintre bărbaţii peste 65 de ani.
Manifestări
Deşi nu este o boală cu risc vital, simptomatologia de tract urinar inferior, caracteristică bolii, poate afecta in mare măsură calitatea vieţii bolnavilor. Polachiuria (urinarea frecventă a unor cantităţi mici de urină), nocturia (urinarea nocturnă ce produce treziri repetate), senzaţia de micţiune imperioasă, jetul urinar slab proiectat sau intrerupt, precum şi senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare sunt toate simptome ce pot insoţi hiperplazia benignă a prostatei. Prezenţa acestor simptome nu certifică diagnosticul de adenom al prostatei, intrucăt există şi alte afecţiuni ale tractului urinar inferior ce pot induce aceeaşi simptomatologie. Astfel, infecţii ale tractului urinar, litiaza vezicală (pietrele din vezica urinară), prostatitele (inflamaţii ale ţesutului prostatic), cancerul de prostată sau cancerul vezical sunt numai căteva dintre afecţiunile ce pot avea simptomatologie comună cu adenomul de prostată.
Putem preveni adenomul?
In prezent nu există nici o dovadă clară că fumatul, vasectomia (secţiunea chirurgicală a canalelor deferente), obezitatea, consumul anumitor alimente sau ingestia unor cantităţi mari de alcool pot duce la apariţia adenomului de prostată. Boli cronice cum ar fi hipertensiunea şi diabetul au fost descoperite mai frecvent in asociere cu adenomul de prostată, dar, dată fiind frecvenţa crescută a acestora la vărste inaintate, este foarte probabil ca asocierea lor să fie mai degrabă o coincidenţă.
Singurii factori asociaţi intr-adevăr apariţiei şi dezvoltării adenomului de prostată sunt vărsta şi statusul hormonal (nivelul de testosteron in special), ambii factori fiind in prezent imposibil de controlat.
Diagnosticul
Tuşeul rectal şi examenul PSA (antigen prostatic specific), pe lăngă alte investigaţii, sunt obligatorii in stabilirea diagnosticului. Examenul PSA are o semnificaţie aparte, valori crescute ale acestuia putănd sugera apariţia cancerului prostatic. Dar nu orice creştere a PSA este o certitudine a prezenţei cancerului prostatic.
In urmă cu două decenii, tratamentul chirurgical era singura opţiune pentru pacienţii cu simptomatologie de tract urinar inferior, determinată de adenomul prostatic. In prezent, tratamentul medicamentos este prima alegere in majoritatea cazurilor, iar tratamentul chirurgical este indicat numai in cazul complicaţiilor: retenţie completă şi repetată de urină, adică imposibilitatea de a goli vezica urinară survenită repetat, hematuria importantă - urină amestecată cu sănge in cantităţi mari, litiaza vezicală, reziduu vezical important ş.a. Aproximativ trei din zece bărbaţi suferă o intervenţie chirurgicală pentru o complicaţie dată de adenomul de prostată.
Tratamentul
Astăzi, opţiunile de tratament pentru pacienţii cu adenom de prostată cuprind două clase de medicamente: alfa1 blocantele şi inhibitorii de 5 alfa reductază. Ele pot fi administrate fie separat, fie impreună. Pacienţii cu risc crescut de retenţie completă de urină (imposibilitatea de a goli vezica urinară insoţită de senzaţia imperioasă de a urina şi de dureri in regiunea abdomenului inferior) pot beneficia de tratamentul combinat. Căteva studii comparative au arătat că alfa1 blocantele asigură o ameliorare mai rapidă şi mai importantă a simptomatologiei decăt inhibitorii de 5 alfa reductază, fiind astfel consideraţi ca primă linie de tratament in cazul bolnavilor cu adenom de prostată. Efectul alfa1 blocantelor constă in relaxarea muşchiului neted prezent la nivelul colului vezical, uretrei şi prostatei, ducănd la imbunătăţirea fluxului urinar şi reducerea simptomatologiei, avănd astfel efecte benefice asupra progresiei clinice a HBP.
Cu toate că in prezent majoritatea alfa blocantelor au eficacitate relativ similară, profilul de siguranţă şi incidenţa reacţiilor adverse diferă. De aceea, noile formule apărute pe piaţă incearcă să căştige teren prin reducerea numărului şi intensităţii reacţiilor adverse, prin creşterea confortului in ceea ce priveşte administrarea şi, in principal, prin creşterea confortului nocturn al bolnavului.
Formulările clasice de alfa1 blocante nu permit o eliberare constantă a substanţei active pe tot parcursul tractului digestiv, absorbţia fiind deficitară, in special la nivelul colonului, din cauza absenţei apei la acest nivel. In consecinţă, acţiunea lor nu este menţinută constant pe o perioadă de 24 de ore. Noutatea pe care formula imbunătăţită de tip gel-matrice a noii tablete Tamsulosin TOCAS (Tamsulosin Oral Controlled Absorbtion System - sistem cu absorbţie orală controlată) o aduce pe piaţa alfa blocantelor este că permite eliberarea continuă a tamsulosinului de-a lungul tractului gastro-intestinal, inclusiv in colon, fapt demonstrat de evaluări scintigrafice şi analize ale probelor de sănge.
NOCTURIA. Urinarea nocturnă care produce treziri repetate are numeroase efecte negative asupra calităţii vieţii bolnavilor şi a activităţilor lor zilnice. Oboseala din timpul zilei, scăderea capacităţii de concentrare şi de memorare, apatia, reducerea performanţelor la locul de muncă, creşterea frecvenţei accidentelor de maşină sunt numai căteva din consecinţele nocturiei. De asemenea, tulburările de somn pot avea şi consecinţe mult mai grave, cum ar fi depresia, riscul crescut de apariţie a tulburărilor cardiovasculare şi a diabetului. Luănd deci in considerare faptul că nocturia este o problemă majoră a pacienţilor cu HBP, tratamentul acesteia tinde să devină o prioritate.
PROSTATĂ MĂRITĂ. Nu intotdeauna mărimea prostatei este in concordanţă cu intensitatea simptomelor, putănd deci exista prostate mari care nu produc simptomatologie, la fel cum pot exista adenoame mici ce produc supărări foarte mari. Mărimea prostatei, măsurată ecografic şi prin tuşeu rectal, reprezintă insă un criteriu important in alegerea tratamentului şi a tipului de intervenţie chirurgicală atunci cănd este cazul.
FĂRĂ REACŢII ADVERSE. Eliberarea şi absorbţia tamsulosinului, lentă, pe durata a 24 de ore şi independentă de administrarea de alimente, duce la reducerea variaţiilor concentraţiei medicamentului in sănge şi scade astfel riscul de apariţie a reacţiilor adverse asociate, precum hipotensiunea ortostatică, ameţeala, astenia, ejacularea retrogradă, congestia nazală. De aici rezultă un control mai bun al simptomatologiei nocturne (nocturiei) specifice adenomului de prostată, ceea ce duce in final la imbunătăţirea calităţii vieţii bolnavilor.
Ştiaţi că
După vărsta de 55 de ani sunt recomandate efectuarea tuşeului rectal şi dozarea PSA (antigen prostatic specific) anual.
Tratamentul medicamentos trebuie urmat doar la indicaţia urologului şi sub supravegherea acestuia. Uneori, evitarea alcoolului, a condimentelor, a constipaţiei şi frigului poate ameliora semnificativ simptomatologia.
Nu intotdeauna valorile mari ale antigenului prostatic specific (PSA) certifică prezenţa unui cancer de prostată.
Prezenţa săngelui in urină poate fi semnul unei afecţiuni grave, de aceea este foarte importantă prezentarea in cel mai scurt timp la urolog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu