Barlad Online
Dictatura e în primul rînd lipsa regulilor, e arbitrariul, e bunul plac al celui mai puternic.
O scurtă cronologie
20 iunie 2012: Adrian Năstase, fost
ministru de externe, fost președinte al Camerei Deputaților, fost prim
ministru, fost președinte PSD, actual președinte al Consiliului Național
al PSD, este condamnat definitiv la 2 ani de închisoare cu executare
pentru corupție
21 iunie 2012: Sorin Ovidiu Vântu este condamnat la 1 an de închisoare cu executare
25 iunie 2012: Dan Voiculescu, tatăl
spiritual al USL, demisionează din Parlament pentru a putea scăpa de
Înalta Curte de Casație și Justiție, acolo unde Adrian Năstase a fost
condamnat pentru corupție. Din momentul în care nu mai este parlamentar,
judecarea dosarului lui Dan Voiculescu este amînată și se mută la
Tribunalul București.
26 iunie 2012: Adrian Năstase este încarcerat la penitenciarul Rahova
27 iunie 2012: Curtea Constituțională
decide că Președintele României este cel care are dreptul de a
reprezenta România la Consiliul European
27 iunie 2012: Monitorul Oficial,
instituția care decide cînd un act normativ intră în vigoare, este
trecut în subordinea Guvernului
28 iunie 2012: Corneliu Iacobov, omul de
casă al lui Viorel Hrebenciuc, este condamnat la 7 ani de închisoare cu
executare în dosarul RAFO
28 iunie 2012: Victor Ponta, fără a ține
seama de decizia Curții Constituționale, participă ca reprezentant al
României la Consiliul European. Guvernul, prin Ministerul de Externe, îl
împiedică pe Președintele României să participe la Consiliul European
3 iulie 2012: USL schimbă președinții
celor două Camere ale Parlamentului. Astfel, Crin Antonescu devine
președintele Senatului iar Valeriu Zgonea, președinte al Camerei
Deputaților.
3 iulie 2012: Gheorghe Iancu este revocat din funcția de Avocat al Poporului și înlocuit cu fostul deputat PSD, Valer Dorneanu
4 iulie 2012: Guvernul Ponta emite o
Ordonanță de Urgență prin care restrînge atribuțiile Curții
Constituționale. Astfel, Curtea Constituțională nu se mai poate pronunța
pe constituționalitatea hotărîrilor Parlamentului
4 iulie 2012: Guvernul Ponta emite o
Ordonanță de Urgență prin care schimbă regulile de organizare a
referendumului de demitere a Președintelui suspendat. Astfel,
Președintele poate fi demis de majoritatea alegătorilor prezenți la
referendum iar referendumul este validat indiferent de prezența la vot.
5 iulie 2012: Parlamentul demarează
procedura de suspendare și dă un ultimatum de 24 de ore Curții
Constituționale pentru a da avizul consultativ.
6 iulie 2012: Președintele României este suspendat de Parlament.
Interimatul lui Crin Antonescu și numirea procurorului general și procurorului șef al DNA. Coincidențe.
12 august 2012: expiră delegarea lui Daniel Morar în funcția de procuror șef al DNA
2 octombrie 2012: expiră delegarea Laurei Codruța Kovesi în funcția de procuror general
30 iulie – 30 octombrie 2012: perioada
în care Crin Antonescu este președinte interimar, în eventualitatea că
Traian Băsescu este demis. În această perioadă, la propunerea
Ministrului Justiției, Titus Corlățean, președintele interimar al
României, Crin Antonescu, numește procurorul general și procurorul șef
al DNA
Cvorumul, anticorp împotriva dictaturii și populismului plebiscitar
Obligativitatea existenței cvorumului, a
prezenței minime de 50%+1, pentru ca un referendum să fie validat este
absolut necesară, pentru a îngrădi, atît cît se poate, derapajele
totalitare.
Haideți să ne imaginăm că mîine Crin
Antonescu cheamă românii la referendum pentru a decide ieșirea sau nu a
României din Uniunea Europeană. Pe buletin va figura întrebarea ”Sînteți
de acord ca România să iasă din Uniunea Europeană?” și cele două
răspunsuri pe care votanții le pot alege, DA și NU. Cu cîteva zile
înainte de campania pentru referendum, USL comandă un sondaj ale cărui
rezultate arată că, în eventualitatea organizării unui astfel de
referendum, 64% dintre români ar alege NU, 12% ar alege DA iar 24% nu
sînt deciși sau nu ar participa la vot. Interesul USL-ului este de a
scoate România din Uniunea Europeană dar, în același timp, de a păstra o
aparență de legitimitate populară a demersului. Iar legitimitatea
populară se cîștigă prin plebiscite, așa cum ne spune istoria (Hitler și
Mussolini au apelat la plebiscite pentru a-și legitima dictaturile).
Poate risca USL să piardă totul, în eventualitatea, foarte probabilă, ca
alegătorii să voteze împotriva ieșirii României din Uniunea Europeană,
mai ales cînd a pariat totul pe un asemenea demers? Nu, nu poate. Drept
pentru care decide să schimbe regulile din mers, astfel încît rezultatul
să fie așa cum doresc liderii USL, iar cele două mari obiective ale
lor, ieșirea României din Uniunea Europeană și crearea unei aparențe de
legitimitate pentru acest demers, să fie atinse. USL are nevoie de un
referendum valid, în care numărul de voturi pentru DA să-l depășească pe
cel pentru NU. În primul rînd trebuie să elimine riscul invalidării
referendumului.
Invalidarea este echivalentă unui NU
spus de electorat măsurii politice propuse de inițiatorii
referendumului. Există 3 tipuri de atitudini față de un referendum: 1)
măsura politică propusă este relevantă, punerea ei pe tapet este
oportună și sînt de acord cu ea; 2) măsura politică este relevantă,
punerea ei pe tapet este oportună, dar nu sînt de acord cu ea; 3) măsura
politică este irelevantă și punerea ei pe tapet nu este oportună.
Aceasta este logica din spatele cvorumului. Dar asta nu e tot.
Și revenim la exemplul nostru. Dacă
reiese din sondaje că poporul este împotriva ieșirii României din
Uniunea Europeană, atunci hai să aranjăm în așa fel încît să voteze
numai cine trebuie. Astfel, nu facem publicitate referendumului.
Schimbăm adresele secțiilor de votare fără a face publicitate. Nu facem
publice niciun fel de informații administrative privind referendumul.
Dăm informații doar pe canalele și rețelele USL, astfel încît de
referendum, de programul de desfășurare, locațiile secțiilor de votare,
împărțirea pe străzi, modalitatea propriu-zisă de votare, să știe numai
oamenii noștri, cei de care sîntem siguri că vor vota DA. Cunoscînd din
sondaje distribuția votului, îngreunăm procesul de vot în zonele
geografice în care procentul de NU este mare și la acele categorii de
alegători care votează cu preponderență NU (dăm o mini-vacanță în care
știm că vor pleca în general tinerii din mediul urban, organizăm mai
puține secții în diaspora, organizăm activități care să țină departe de
secțiile de votare acei votanți care ar putea vota NU etc). Aici
intervine marea problemă. Reușești să obții (prin metode administrative,
politice, mediatice, ilegale etc) un scor favorabil pentru ieșirea
României din Uniunea Europeană dar, avînd în vedere că ții departe de
vot acei alegători care ar vota NU, prezența la referendum va fi
scăzută. Obții un scor de 63-37 pentru DA, dar în condițiile unei
prezențe de 25%. Soluția e să elimini cvorumul, să elimini condiția de
prezență de minimum 50%+1 pentru a valida referendumul. La limită, dacă
vrei să schimbi numele țării din România în Daciana, iar 99.5% dintre
români se opun unei astfel de schimbări, faci un referendum pe șest în
care aduci la vot doar pe acei 0.5% care sînt de acord cu noul nume și
elimini condiția de prezență minimă la vot pentru validare. Iar a doua
zi ai Daciana în loc de România, aprobat prin exprimarea voinței
populare la referendum.
Împotriva atacurilor populiste la adresa
democrației și a statului de drept, în cazul referendumului există două
linii de apărare, posibilitatea de a vota NU și condiția prezenței de
minimum 50%+1 pentru validarea referendumului. Se blochează astfel
măsuri nu numai impopulare dar și irelevante sau insuficient cunoscute
de către populație. Se previne situația în care puterea politică ar
apela, prin diverse modalități, doar la o anumită parte a corpului
electoral, și anume acea parte care poate fi controlată astfel încît să
voteze așa cum dorește Puterea.
Pentru ca o măsură politică să aibă
legitimitate populară reală (vorbesc aici strict de legitimitate
populară – nu și de legitimitate constituțională și acord cu principiile
statului de drept) trebuie să fie relevantă pentru cel puțin jumătate
din populația cu drept de vot a țării și să fie aprobată de cel puțin
jumătate din alegătorii prezenți la vot. Aceste condiții nu sînt
arbitrare, aleatorii, scoase din burtă. Au motivații clare, motivații
care țin de sistemul imunitar al societății împotriva dictaturii.
Cvorumul împiedică Puterea să se folosească de Poporul Mic și
Controlabil pentru a legitima lovituri de forță. Astfel, pentru a
încerca să legitimeze derapaje antidemocratice, Puterea trebuie să facă
un efort considerabil. Nu imposibil. Dar e mai greu să aducă la vot
peste 50% din populația țării și să obțină un scor favorabil, mai multe
voturi DA decît NU. În condițiile existenței acestei condiții a
cvorumului, o decizie poate fi luată cu votul a minimum 25% din
populația cu drept de vot (scor strîns, la o prezență de 50%). Dacă
cvorumul este eliminat o decizie poate fi luată și cu votul a 5% din
populația cu drept de vot (la 10% prezență).
Existența cvorumului este strîns legată
și de accesul la informație al populației. Dacă Puterea îngrădește
accesul la informație (prin măsuri legislative, administrative,
economice, prin monopol de stat sau privat asupra mijloacelor de
informare) existența cvorumului este o măsură de siguranță. Puterea va
trebui să facă eforturi mari, să convingă populația să vină la vot și să
voteze DA, spre deosebire de situația în care cvorumul nu există,
situație în care Puterea nu trebuie decît să blocheze accesul la
informație, să-l controleze, astfel încît numai susținătorii Puterii să
aibă acces la informație.
Eliminarea cvorumului în cazul referendumului este o măsură profund
antidemocratică, împotriva statului de drept și libertății, cu intenții
vădit totalitare.Schimbarea regulilor din mers
După cum putem vedea, cînd puterea
aparține USL, legile jocului electoral pot fi modificate pînă în ziua
votului. Astfel, modificările legislative sînt dictate de sondaje.
Competitorul din opoziție nu își poate formula o strategie, deoarece
regulile jocului sînt imprevizibile, în timp ce competitorul de la
putere face regulile în funcție de propria strategie. Sîntem nu la
marginea statului de drept și a democrației, sîntem total în afară.
Trăim într-o dictatură în care puterea ia decizii abuzive și arbitrare,
care nu respectă decît o singură regulă: să avantajeze puterea. Sîntem
în plin Belarus, Siria sau Turkmenistan. Pentru cei care leagă
debuturile dictaturii de violență, din ce țineți voi minte din istorie,
atunci cînd s-au dat primele legi ale dictaturii, cînd mîinile se
ridicau în Parlamente, concomitent oameni cădeau secerați pe stradă, ca
și cum fiecare mînă ridicată curma o viață? Nu. Oamenii respirau,
rîdeau, vorbeau, beau bere, mîncau, ascultau muzică, se iubeau, se
plimbau la fel ca cu o zi înainte. Următorii 5, 10, 50 sau 70 de ani
aveau să fie mai grei (pentru supraviețuitori).
Schimbarea regulilor în timpul jocului
este o măsură profund antidemocratică, împotriva statului de drept și
libertății, cu intenții vădit totalitare.
Cine are nevoie de legitimitate?
Cel care face acțiunea. Cel care
inițiază o schimbare politică majoră. Cel care propune are nevoie de
acceptul popular, de legitimarea acțiunilor sale. Pentru a avea liniște
și pentru a căpăta forță simbolică, pentru a intimida potențialele
rezistențe, loviturile de stat, regimurile totalitare au nevoie de
legitimare populară. Este și cazul loviturii de stat inițiate de Uniunea
Social Liberală, sub conducerea lui Dan Voiculescu, Crin Antonescu și
Victor Ponta.
Nu vă îmbătați cu apă rece. Nu vă
iluzionați. Vă înțeleg frica și nevoia de a pune măști familiare
crocodilului care tocmai vă înghite (”Uite, seamănă cu cățelul lui
mamaie, Lăbuș!”). Însă nu sîntem în logică electorală. Nu ne jucăm de-a
campania și de-a alegerile. Nu vă prefaceți că ceea ce se întîmplă e
normal și face parte din rutina democratică pe care o cunoașteți de 20
de ani încoace. Nu sîntem în situația de a alege. Sîntem în situația de a
legitima o lovitură de stat, de a plebiscita o dictatură. USL are
nevoie de un scrutin de succes, cu prezență la vot, cu aparență
electorală, pentru a-și legitima lovitura de stat. Opinia publică din
România, opinia publică internațională, organismele și cancelariile
occidentale trebuie să vadă un referendum de succes, care să arate
disponibilitatea pentru democrație a noului regim, care să arate
disponibilitatea poporului de a participa la acest joc și de a accepta
noile reguli și noul regim. Acest referendum trebuie să dea imaginea de
normalitate, de rutină. Deținuții sînt scoși din lagăr pe marginea
șoselei și puși să zîmbească frumos la aparatul de filmat care trece în
goana mașinii. Acest referendum e mascarada de care USL are nevoie
pentru a se înstăpîni totalitar peste România. E filmul lor și au nevoie
de figuranți. Cu cît sînt mai mulți figuranți, cu atît acțiunea
filmului e mai credibilă. Exact ca în acele documentare despre Coreea de
Nord, în care, pentru a-i da impresia de viață și voioșie turistului
occidental, figuranți sînt puși să joace biliard sau să bea bere prin
barurile prin care turistul este condus de către ghizi. După ce turistul
trece mai departe, figuranții se opresc din biliard, bere și voioșie și
se întorc în întunericul în care trăiește un întreg popor.
USL a preluat puterea prin forță,
printr-un puci guvernamental și parlamentar. A intimidat, a utilizat
abuziv și cu rea credință legile și instituțiile, pentru a obține
puterea absolută. S-a folosit de un instrument constituțional, așa cum
este instituția suspendării, pentru a scăpa de un adversar politic,
pentru a îndepărta ultimul obstacol în fața subordonării justiției.
Ansamblul acțiunilor USL din ultimele două luni, combinația de acțiuni
constituționale și neconstituționale, legale și ilegale, denotă rea
credință, spirit antinconstituțional, dispreț față de democrație și
statul de drept și intenții totalitare. Așa cum spunea Dan Șova: ”Aveam
nevoie de legi ca să-l suspendăm pe Președintele Băsescu.”
Acum USL nici măcar nu-și mai ascunde
intențiile. Tocmai de aceea, lipsa de reacție a instituțiilor statului
român este regretabilă, periculoasă și de neînțeles. Dacă instituțiile
statului român sînt paralizate de frică, lașitate și neînțelegere a
situației reale, nici nu vreau să mă gîndesc cum vor fi după ce noul
regim își va legitima popular lovitura de stat.
Nici nu vreau să mă gîndesc ce reacție
vor avea Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii după ce
opoziția politică din România, în frunte cu Președintele Traian Băsescu,
și românii, le vor fi lăsat în ofsaid prin legitimarea, prin
pariciparea la mascarada plebiscitară.
Acest referendum nu este, așa cum pare
să creadă Traian Băsescu, o judecată a performanței sale prezidențiale
din ultimii 8 ani. Nu este nici o măsurare a gradului de iubire populară
dintre personajul politic Traian Băsescu și personajul popor. Nu este
nicio o încercare a curajului sau lașității personajului politic Traian
Băsescu. Nu este nici măcar o provocare a talentului de campaigner a
politicianului Traian Băsescu. Acest referendum este o plebiscitare a
dictaturii, o mascaradă al cărui scop este legitimarea puciștilor
Mafiei. Acest referendum nu este despre eroismul, martiriul, virilitatea
sau orgoliul omului sau politicianului Traian Băsescu. Toate acestea
sînt absolut irelevante. Traian Băsescu a depus un jurămînt față de țară
și față de poporul român, nu față de stima sa de sine. Datoria de om de
stat a lui Traian Băsescu este să-și lase deoparte propria persoană,
să-și ignore orgoliile și să facă ce e mai bine pentru România. Dacă
pentru România e mai bine ca Traian Băsescu să se îmbrace în fustiță
roz, să cînte ceva din Justin Bieber, iar în pauza dintre strofe să
cotcodăcească ca un chicken, atunci Traian Băsescu trebuie să se îmbrace
în fustiță roz, să cînte ceva din Justin Bieber, iar în pauza dintre
strofe să cotcodăcească ca un chicken. Traian Băsescu este un instrument
și trebuie să se comporte ca atare. Din momentul în care, în decembrie
2004, a depus jurămîntul de Președinte al României, nu-și mai aparține.
Rolul lui Traian Băsescu nu e să fie nici curajos, nici să se iubească
fierbinte cu poporul, rolul său e să fie eficient în susținerea
intereselor naționale ale României. Iar dacă asta înseamnă să renunțe la
orice virtuți, la respectul de sine, la propria imagine, chiar la
principii, atunci asta trebuie să facă. Aici nu există îndoieli. Cînd e
vorba de interesele țării, destinul personal al lui Traian Băsescu este
irelevant. Acest referendum nu este despre stînga și dreapta, despre PDL
sau despre Băsescu. Acest referendum nu este o bună oportunitate
electorală sau o ocazie de a-ți arăta curajul, devotamentul, talentul
oratoric sau mai știu eu ce. Acest referendum este o mascaradă al cărui
scop este legitimarea puciului USL, al cărui scop este plebiscitarea
dictaturii.
Simpla participare la acest referendum,
indiferent dacă votezi DA sau NU, este o legitimare a puciului. USL
cheamă poporul să-i legitimeze puciul, să dea unei lovituri de stat o
pojghiță de normalitate, o aparență de democrație. Dacă poporul răspunde
pozitiv acestei chemări și consideră relevantă și oportună cererea de
legitimare pe care o face USL-ul, atunci puciștii își cîștigă
legitimitatea după care sînt disperați, și care le dă forță simbolică,
forță de negociere cu Occidentul și forță de intimidare a cetățenilor.
În ceea ce mă privește, indiferent de ce
decizii va lua Traian Băsescu împreună cu staff-ul său și cu PDL-ul, nu
voi participa la această mascaradă și la această încercare de a da
legitimitate unei lovituri de stat. Nu cred că dictatura e
plebiscitabilă (există cuvîntul ăsta în DEX?). Simplul fapt de a întreba
așa ceva, de a pune în discuție o asemenea problemă, este imoral,
anticonstituțional și nedemocratic. Exsitența oricărei alegeri de genul
ăsta face DA-ul posibil, frecventabil. Simpla existență a unei asemenea
alegeri, simpla posibilitate de a alege DA, este antidemocratică și
sfidează principiile statului de drept. În momentul în care răspunsul
”Da, vrem să fim dictatură”, ”Da, vrem să ieșim din Uniunea Europeană și
din lumea civilizată” este frecventabil, este considerat ca fiind o
posibilitate reală și acceptabilă, ne aflăm în afara democrației și
statului de drept. Simpla acceptare a alegerii este acceptarea faptului
că răspunsul DA este posibil și frecventabil.
Nu legitimitatea lui Traian Băsescu este
pusă în joc ci legitimitatea acțiunii USL. Dacă cererii de legitimare
pe care USL o face poporului, îi vor răspunde 30% sau 40% sau, oricum,
sub 50% dintre români, atunci încercarea de plebiscitare a puciului este
un fiasco. De reacția populară vizavi de referendum depinde
legitimitatea USL-ului, nu legitimitatea lui Băsescu. USL are nevoie de
un răspuns pozitiv din partea poporului, răspuns care înseamnă prezență
masivă la vot și vot majoritar pentru DA. Absența de la vot, venită în
urma unui boicot asumat, delegitimează puciul USL, nu pe Băsescu. Dacă
Băsescu cere public alegătorilor să nu vină la vot, să nu participe la
această mascaradă periculoasă, la această oficializare a unei regim
mafiot și autoritar, o prezență scăzută la vot este un DA cererii făcute
de Băsescu, este o legitimare a lui Băsescu. Dacă USL cere public
alegătorilor să se prezinte la vot, prezența scăzută este un NU cererii
de legitimare făcute de puciști.
Aveți de ales între a spune ”Da, Da”,
între a spune ”Da, Nu” și a spune ”Nu”. Dacă participați la referendum,
înainte de a spune DA sau NU, spuneți DA mascaradei, organizate
împotriva oricăror reguli, de USL.
Gîndiți-vă în termeni de audiență a
televiziunilor. Antena 3 este cu atît mai puternică și mai legitimă cu
cît are mai mulți telespectatori, chiar dacă o bună parte dintre aceștia
nu sînt de acord cu ideile și atitudinile de pe post.
Dacă prezența la vot va fi de peste 50%,
puciul USL este legitimat iar Uniunea Europeană și Statele Unite ale
Americii sînt lăsate în ofsaid.
PS. Regimurile nazist și fascist, ale lui Hitler și Mussolini, s-au legitimat și întărit prin referendum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu