Barlad Online
În numărul de mâine al revistei Kamikaze veți putea citi un material foarte bun realizat de Alex Duțu cu largul sprijin al lui Liviu P. Dinu, matematician, specializat în ”lingvistică matematică”. Mai pe înțelesul nostru, o știință care se ocupă cu crearea de tot felul de algoritmi și metode pe baza cărora se poate stabili dacă un text anume aparține unui autor sau altuia. Domnul Dinu a publicat zeci de lucrări pe această temă, pentru care a primit, în 2007, premiul ”Grigore Moisil” din partea Academiei Române. Am analizat lucrarea lui Ponta în baza unui astfel de algoritm. Aveți mai jos niște concluzii, pe restul le puteți citi dacă mâine mergeți la chioșcuri și cumpărați Kamikaze sau dacă vă abonați la ediția online încă de azi.
[...] În
articolul „Stilistica plagiatului“, Rodica Zafiu a analizat motivele
pentru care textul lucrării lui Ponta este pe alocuri ușor diferit de
textul din lucrarea originală, Curtea Penală Internațională. Istorie și realitate,
a lui Dumitru Diaconu (n.r. – judecător din Pitești care l-a eliberat
pe pesedistul Constantin Nicolescu, șeful CJ Argeș). Unul dintre motive
ar fi că Ponta a copiat cu cartea în față, nu cu copy-paste, și asta face ca în textul său să apară unele stîngăcii. Să dăm și cîteva exemple, că nu e loc de mai multe:
1) La pagina 30 a lucrării lui Ponta, o frază se încheie cu „în orașul Nürnberg, în Germania“, în timp ce aceeași frază de la pagina opt a cărții lui Diaconu se încheie cu „în orașul Nürnberg din Germania“, așa cum firesc ar rectifica un corector;
2) În teza lui Ponta apar foarte multe virgule puse total aiurea, chestie care nu se mai repetă în cartea judecătorului.
Dar ar mai fi o explicație pentru care textul lui Ponta arată ceva mai prost decît originalul. Este foarte probabil, deși nu avem de unde ști sigur, ca Ponta să fi executat un copy-paste după o variantă a textului anterioară publicării, variantă care nu apucase să fie editată, corectată și aranjată, așa cum se întîmplă cu orice manuscris înainte de a merge la tipar. Se naște, firește, întrebarea: de unde avea doctorandul Ponta varianta aceasta?
Și, dacă sîntem în continuare răutăcioși, am putea să mai producem o ipoteză: e posibil ca cineva să-i fi făcut, fie și cu copy-paste, lucrarea de doctorat, și cînd a copiat, s-a folosit de varianta mai la îndemînă, cea existentă într-un calculator în varianta mai brută și mai puțin corectată, de manuscris. De exemplu, eu, dacă aș fi plătit să-i redactez teza cuiva copiind în ea niște texte publicate de mine în ziar, aș căuta în calculatorul propriu și aș da copy-paste la o variantă mai brută a documentului, varianta finală care apare în revistă fiind rafistolată și corectată de un editor și de un corector. În felul acesta, textul lucrării clientului meu ar fi apropiat de textul apărut în ziar, dar cu ceva virgule puse total aiurea (cum e cazul în lucrarea lui Ponta) sau cu anumite stîngăcii care, repet, sînt eliminate în procesul de editare ce precede publicarea.
În numărul de mâine al revistei Kamikaze veți putea citi un material foarte bun realizat de Alex Duțu cu largul sprijin al lui Liviu P. Dinu, matematician, specializat în ”lingvistică matematică”. Mai pe înțelesul nostru, o știință care se ocupă cu crearea de tot felul de algoritmi și metode pe baza cărora se poate stabili dacă un text anume aparține unui autor sau altuia. Domnul Dinu a publicat zeci de lucrări pe această temă, pentru care a primit, în 2007, premiul ”Grigore Moisil” din partea Academiei Române. Am analizat lucrarea lui Ponta în baza unui astfel de algoritm. Aveți mai jos niște concluzii, pe restul le puteți citi dacă mâine mergeți la chioșcuri și cumpărați Kamikaze sau dacă vă abonați la ediția online încă de azi.
[...] În
articolul „Stilistica plagiatului“, Rodica Zafiu a analizat motivele
pentru care textul lucrării lui Ponta este pe alocuri ușor diferit de
textul din lucrarea originală, Curtea Penală Internațională. Istorie și realitate,
a lui Dumitru Diaconu (n.r. – judecător din Pitești care l-a eliberat
pe pesedistul Constantin Nicolescu, șeful CJ Argeș). Unul dintre motive
ar fi că Ponta a copiat cu cartea în față, nu cu copy-paste, și asta face ca în textul său să apară unele stîngăcii. Să dăm și cîteva exemple, că nu e loc de mai multe:1) La pagina 30 a lucrării lui Ponta, o frază se încheie cu „în orașul Nürnberg, în Germania“, în timp ce aceeași frază de la pagina opt a cărții lui Diaconu se încheie cu „în orașul Nürnberg din Germania“, așa cum firesc ar rectifica un corector;
2) În teza lui Ponta apar foarte multe virgule puse total aiurea, chestie care nu se mai repetă în cartea judecătorului.
Dar ar mai fi o explicație pentru care textul lui Ponta arată ceva mai prost decît originalul. Este foarte probabil, deși nu avem de unde ști sigur, ca Ponta să fi executat un copy-paste după o variantă a textului anterioară publicării, variantă care nu apucase să fie editată, corectată și aranjată, așa cum se întîmplă cu orice manuscris înainte de a merge la tipar. Se naște, firește, întrebarea: de unde avea doctorandul Ponta varianta aceasta?
Și, dacă sîntem în continuare răutăcioși, am putea să mai producem o ipoteză: e posibil ca cineva să-i fi făcut, fie și cu copy-paste, lucrarea de doctorat, și cînd a copiat, s-a folosit de varianta mai la îndemînă, cea existentă într-un calculator în varianta mai brută și mai puțin corectată, de manuscris. De exemplu, eu, dacă aș fi plătit să-i redactez teza cuiva copiind în ea niște texte publicate de mine în ziar, aș căuta în calculatorul propriu și aș da copy-paste la o variantă mai brută a documentului, varianta finală care apare în revistă fiind rafistolată și corectată de un editor și de un corector. În felul acesta, textul lucrării clientului meu ar fi apropiat de textul apărut în ziar, dar cu ceva virgule puse total aiurea (cum e cazul în lucrarea lui Ponta) sau cu anumite stîngăcii care, repet, sînt eliminate în procesul de editare ce precede publicarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu