Barlad Online
Pentru orice familie, un copil este o binecuvântare. Poate chiar un miracol, dacă se întâmplă după ani de aşteptare..
Nu pentru toţi, însă, căci pentru alţii se mai întâmplă să fie şi o pacoste. O femeie din Aleşd a făcut pe bandă rulantă 19 copii, iar recent, la vârsta de 45 de ani, pe al 20-lea. Nu le ştie numele tuturor, pentru că pe unii, mai puţin "norocoşi", i-a pasat în orfelinate şi nu s-a uitat în urmă. Acum spune că nu mai vrea alţii "nici şi-mi dai în cap!". Dar asta nu pentru că îi va fi greu să-i crească, ci pentru că îi e frică să nu moară ea.
Fără număr...
În România comunistă, femeile care năşteau 10 copii sau mai mulţi erau considerate "mame eroine" şi primeau lunar bani pentru această "performanţă", fiindcă statul era preocupat de creşterea populaţiei. În zilele noastre, familiile ştiu că un copil este o responsabilitate mare şi că nu "creşte singur", aşa că natalitatea e în scădere.
Nu pentru toţi, însă. Maternitatea orădeană este plină de ţigănci, adolescente şi mature, care habar nu au de planning familial. Cadrele medicale spun că deşi, în repetate rânduri, le explică avantajele contracepţiei, cele mai multe nici nu se gândesc la aşa ceva. Motivul? Cei mai mulţi dintre romi refuză regulile elementare de sănătate, ca să nu mai vorbim de educaţie şi integrare în societate.
Un caz recent de fertilitate extremă a şocat până şi medicii. Pe 10 iunie, o femeie romă din Aleşd, în vârstă de 45 de ani, a născut cel de-al 20-lea copil, la Maternitatea din Oradea. Numărul pare să fie un record zonal, căci medicii nu-şi amintesc de niciun caz similar, cel puţin nu din ultimii 60 de ani. "Eroina" este Florica Silaghi, care după opt ani de "pauză" a rămas din nou însărcinată. Zice că n-a vrut, dar aşa s-a nimerit. Asta pentru că nu s-a protejat. "N-am mai rămas borţoasă de opt ani şi chiar am crezut că nu mai pot face (n.r. - copii). Da' pă asta l-o vrut omu' cu care stau amu', că-i primu' dă la el", povesteşte femeia, afişând un zâmbet ştirb, dar larg până la urechile îmbodobite cu cercei lungi.
Concubinu' e de vină
Cu nou-născutul în braţe, după ce termină de vorbit la telefonul mobil, Florica zice că a născut prima oară când avea 16 ani. Rămăsese însărcinată cu un ţigan care o luase la el în cocioabă, fără romantisme ori promisiuni de măritiş. "O vinit după mine în ţigănie şi nu m-o mai lăsat", îşi aminteşte femeia. Au urmat, aproape an de an, cu o ritmicitate incredibilă, alţi 18 puradei.
"N-am vrut io să-i fac, da' ăla o fo' beţiv. Ştiţi dumevoastă că cum îi. La beţie, venea acasă şi tăt îi trăbuia. Apoi mă bătea, vai ş-amar ce făcea cu mine... Bine că m-am scăpat dă el amu, că s-o spânzurat", zice balabusta, explicând volubilă că "aşe l-o invitat Sătana!". Dă vina pe bărbat că i-a făcut plozi pe bandă rulantă, dar recunoaşte că n-a folosit niciodată vreo metodă contraceptivă şi nici nu a apelat la o intervenţie de legare a trompelor uterine, care s-o scutească de a mai rămâne "grea". În schimb a vrut să scape de el. "Dă câte ori fugeam la mămica cu pruncii, el venea după mine. Dă multe ori l-or bătut şi fraţii mei. L-o putut bate, că n-o avut ăla bai, ca cânii. Spurcat om o fost! Măcar dacă nu-mi făcea atâţia...", se plânge piranda de mama focului.
Din banii statului
Chiar dacă a născut cât alte cinci mame, Florica n-a lucrat niciodată, iar "tata la copii" nu avea nici el venituri. "Lucra la Dracu'. Lega mături. Da' cum făcea un leu, merea şi-i bea".
În asemenea condiţii, nu e de mirare că femeia şi-a abandonat opt odrasle. "Al doilea o fo' fată, şi or luat-o dă la mine, că le-o zâs mămica s-o ieie statu' la leagăn. După aia i-am dat şi io singură, că n-aveam casă, n-aveam masă. N-am avut ce şi fac!", se căinează balabusta. Alţi patru prunci i-au murit de mici în spital, căci aveau probleme de sănătate. Aşa că doar cu şapte a rămas pe lângă casă. Dar şi aceştia au cam crescut singuri, ca buruienile. Din ce să-i ţină, că doar n-a primit decât alocaţiile date de "stat", ajutor social niciodată! "Mereau pruncii mai mari la lucru pă la oameni şi mai făceau ceva bani. Atât!".
O singură pată de speranţă a avut în viaţă: după "Rivoluţie", a primit o casă a ei şi de atunci n-a mai dat puradei în grija statului. "M-o ajutat un pocăit, că şi-o bănuit dă mine când o văzut că câţi prunci am", zice femeia.
Mireasă cu 20 de copii
După eliberatoarea moarte a concubinului, femeia şi-a găsit alt bărbat şi s-a mutat în casa acestuia, lăsând cocioaba ei unora dintre pruncii mai mari. Din cei şapte, cinci au deja propriile familii. Băiatul cel mare, de 29 de ani, s-a "băgat ciurdar pă sate", alţii lucrează la o fabrică de pantofi, îşi adună ea memoria. "Ce mai am pă lângă mine îs două fete, dă 12 ani, care mere la şcoală, şi una mică, Larisa, dă 8 ani, pă care n-am dat-o, că-i prea sclabă. Dă restu' nu mă interăsază, că-s mari, la casa lor", înşiră mama.
Scăpată de grija lor, Florica a rămas din nou grea anul trecut. La fel de "întâmplător" ca de primele 19 ori. "Dă 8 ani n-am mai rămas, am crezut că nici n-oi mai ave' prunci. Aista cu care-s amu o vrut să am unu' şi dă la el", zice piranda, mulţumită de noul bărbat, care a contribuit şi el la "rotunjirea" familiei cu alţi şapte copii dintr-o relaţie anterioară. "Şi lui i-o murit muierea. Da' aista îi bărbat bun, nu fumează, numa' io fumez, nu-i alcolist...", îl laudă Florica. Iubirea e aşa mare încât cei doi vor chiar să se căsătorească cu acte în bună regulă, la Primărie. "Am vorbit deja acolo, da' secretara ni-o zîs să aşteptăm după ce vine pruncu' aista", zice piranda, mândră nevoie-mare că, oarecum, intră în rândul lumii.
"Aşe' o dat Duminezo"
Pe 10 iunie femeia a născut o fetiţă căreia i-a pus numele Raluca Delia şi care a primit nota Apgar 9/10. Chiar dacă a fost o sarcină cu risc din cauza multiplelor naşteri, a vârstei şi a zestrei biologice precare, Florica este şi ea sănătoasă tun. "M-am chinuit mult, că normal am făcut-o, nu prin cezariană ori cum se zice. Nu-mi mai trabă alţii nici şi-mi dai în cap, Doamne nu mă lăsa! Şi amu' o zâs doctoru' să mă duc să mă leje. Oi mere, da' nu amu'. Abia am aşteptat să scăp cu asta", zice femeia.
După 20 de "faceri", pare hotărâtă se se oprească, dar nu fiindcă nu va avea cum să-şi crească plozii, ci pentru că se teme de moarte. "Nu d-aia că cum i-om creşte, da' şi nu păţăsc oarice!", se teme muierea, fericită totuşi că i-a făcut un copil şi viitorului soţ. "O vinit şi ne vadă pă amândouă şi i-o făcut poze fetii cu telefonu', să le arate acasă. O iubeşte mult!", zice ea vorbind spre boţul din braţe.
Chiar dacă pentru mulţi un nou copil înseamnă şi o mare responsabilitate financiară, Florica nu-şi face nici de data asta vreo grijă. "Bărbatu' aista nou o lucrat la o fabrică dă pantofi şi amu mere în prenetal ca să capătă bani după fată", se linişteşte ea. Apoi, vor urma din nou alocaţiile.
Cât despre soarta celor opt copii lăsaţi în cârca statului, nu ştie nimic, dar nici nu vrea să afle. Nu i-a căutat niciodată. "Nu cred că mai am nici unu' în Orade, mi-or zîs mai demult că i-or trimis pă tăţi la Tinca, la ceva cămin", îşi aminteşte ea, dar nu foarte sigur. La urma-urmei, nici nu-şi aminteşte cum îi cheamă pe fiecare. "Dacă n-o fo la mine şi nu i-am crescut io...", se scuză ea, pentru ce să aibă păreri de rău? "Aşe' o dat Dumniezo", să-i facă ea şi să-i crească "statu'"!
PE INVERS
Minoritate în creştere
Cel mai recent recensământ, realizat în noiembrie 2011, arăta că numărul bihorenilor este mai mic faţă de datele înregistrate în 2002, de la 600.246 la 549.752 de persoane, una dintre cauze fiind natalitatea scăzută. Problema nu există, totuşi, şi pentru populaţia de etnie romă, unde familiile cu 2-3 copii sunt o raritate. De altfel, această minoritate este singura care a crescut numeric, ajungând de la 30.089 de persoane (câţi erau în 2002) la 33.700, reprezentând 6,1% din populaţia judeţului. Şi asta oficial, căci în realitate ponderea lor ar putea fi mult mai mare.
Nu pentru toţi, însă, căci pentru alţii se mai întâmplă să fie şi o pacoste. O femeie din Aleşd a făcut pe bandă rulantă 19 copii, iar recent, la vârsta de 45 de ani, pe al 20-lea. Nu le ştie numele tuturor, pentru că pe unii, mai puţin "norocoşi", i-a pasat în orfelinate şi nu s-a uitat în urmă. Acum spune că nu mai vrea alţii "nici şi-mi dai în cap!". Dar asta nu pentru că îi va fi greu să-i crească, ci pentru că îi e frică să nu moară ea.
Fără număr...
În România comunistă, femeile care năşteau 10 copii sau mai mulţi erau considerate "mame eroine" şi primeau lunar bani pentru această "performanţă", fiindcă statul era preocupat de creşterea populaţiei. În zilele noastre, familiile ştiu că un copil este o responsabilitate mare şi că nu "creşte singur", aşa că natalitatea e în scădere.
Nu pentru toţi, însă. Maternitatea orădeană este plină de ţigănci, adolescente şi mature, care habar nu au de planning familial. Cadrele medicale spun că deşi, în repetate rânduri, le explică avantajele contracepţiei, cele mai multe nici nu se gândesc la aşa ceva. Motivul? Cei mai mulţi dintre romi refuză regulile elementare de sănătate, ca să nu mai vorbim de educaţie şi integrare în societate.
Un caz recent de fertilitate extremă a şocat până şi medicii. Pe 10 iunie, o femeie romă din Aleşd, în vârstă de 45 de ani, a născut cel de-al 20-lea copil, la Maternitatea din Oradea. Numărul pare să fie un record zonal, căci medicii nu-şi amintesc de niciun caz similar, cel puţin nu din ultimii 60 de ani. "Eroina" este Florica Silaghi, care după opt ani de "pauză" a rămas din nou însărcinată. Zice că n-a vrut, dar aşa s-a nimerit. Asta pentru că nu s-a protejat. "N-am mai rămas borţoasă de opt ani şi chiar am crezut că nu mai pot face (n.r. - copii). Da' pă asta l-o vrut omu' cu care stau amu', că-i primu' dă la el", povesteşte femeia, afişând un zâmbet ştirb, dar larg până la urechile îmbodobite cu cercei lungi.
Concubinu' e de vină
Cu nou-născutul în braţe, după ce termină de vorbit la telefonul mobil, Florica zice că a născut prima oară când avea 16 ani. Rămăsese însărcinată cu un ţigan care o luase la el în cocioabă, fără romantisme ori promisiuni de măritiş. "O vinit după mine în ţigănie şi nu m-o mai lăsat", îşi aminteşte femeia. Au urmat, aproape an de an, cu o ritmicitate incredibilă, alţi 18 puradei.
"N-am vrut io să-i fac, da' ăla o fo' beţiv. Ştiţi dumevoastă că cum îi. La beţie, venea acasă şi tăt îi trăbuia. Apoi mă bătea, vai ş-amar ce făcea cu mine... Bine că m-am scăpat dă el amu, că s-o spânzurat", zice balabusta, explicând volubilă că "aşe l-o invitat Sătana!". Dă vina pe bărbat că i-a făcut plozi pe bandă rulantă, dar recunoaşte că n-a folosit niciodată vreo metodă contraceptivă şi nici nu a apelat la o intervenţie de legare a trompelor uterine, care s-o scutească de a mai rămâne "grea". În schimb a vrut să scape de el. "Dă câte ori fugeam la mămica cu pruncii, el venea după mine. Dă multe ori l-or bătut şi fraţii mei. L-o putut bate, că n-o avut ăla bai, ca cânii. Spurcat om o fost! Măcar dacă nu-mi făcea atâţia...", se plânge piranda de mama focului.
Din banii statului
Chiar dacă a născut cât alte cinci mame, Florica n-a lucrat niciodată, iar "tata la copii" nu avea nici el venituri. "Lucra la Dracu'. Lega mături. Da' cum făcea un leu, merea şi-i bea".
În asemenea condiţii, nu e de mirare că femeia şi-a abandonat opt odrasle. "Al doilea o fo' fată, şi or luat-o dă la mine, că le-o zâs mămica s-o ieie statu' la leagăn. După aia i-am dat şi io singură, că n-aveam casă, n-aveam masă. N-am avut ce şi fac!", se căinează balabusta. Alţi patru prunci i-au murit de mici în spital, căci aveau probleme de sănătate. Aşa că doar cu şapte a rămas pe lângă casă. Dar şi aceştia au cam crescut singuri, ca buruienile. Din ce să-i ţină, că doar n-a primit decât alocaţiile date de "stat", ajutor social niciodată! "Mereau pruncii mai mari la lucru pă la oameni şi mai făceau ceva bani. Atât!".
O singură pată de speranţă a avut în viaţă: după "Rivoluţie", a primit o casă a ei şi de atunci n-a mai dat puradei în grija statului. "M-o ajutat un pocăit, că şi-o bănuit dă mine când o văzut că câţi prunci am", zice femeia.
Mireasă cu 20 de copii
După eliberatoarea moarte a concubinului, femeia şi-a găsit alt bărbat şi s-a mutat în casa acestuia, lăsând cocioaba ei unora dintre pruncii mai mari. Din cei şapte, cinci au deja propriile familii. Băiatul cel mare, de 29 de ani, s-a "băgat ciurdar pă sate", alţii lucrează la o fabrică de pantofi, îşi adună ea memoria. "Ce mai am pă lângă mine îs două fete, dă 12 ani, care mere la şcoală, şi una mică, Larisa, dă 8 ani, pă care n-am dat-o, că-i prea sclabă. Dă restu' nu mă interăsază, că-s mari, la casa lor", înşiră mama.
Scăpată de grija lor, Florica a rămas din nou grea anul trecut. La fel de "întâmplător" ca de primele 19 ori. "Dă 8 ani n-am mai rămas, am crezut că nici n-oi mai ave' prunci. Aista cu care-s amu o vrut să am unu' şi dă la el", zice piranda, mulţumită de noul bărbat, care a contribuit şi el la "rotunjirea" familiei cu alţi şapte copii dintr-o relaţie anterioară. "Şi lui i-o murit muierea. Da' aista îi bărbat bun, nu fumează, numa' io fumez, nu-i alcolist...", îl laudă Florica. Iubirea e aşa mare încât cei doi vor chiar să se căsătorească cu acte în bună regulă, la Primărie. "Am vorbit deja acolo, da' secretara ni-o zîs să aşteptăm după ce vine pruncu' aista", zice piranda, mândră nevoie-mare că, oarecum, intră în rândul lumii.
"Aşe' o dat Duminezo"
Pe 10 iunie femeia a născut o fetiţă căreia i-a pus numele Raluca Delia şi care a primit nota Apgar 9/10. Chiar dacă a fost o sarcină cu risc din cauza multiplelor naşteri, a vârstei şi a zestrei biologice precare, Florica este şi ea sănătoasă tun. "M-am chinuit mult, că normal am făcut-o, nu prin cezariană ori cum se zice. Nu-mi mai trabă alţii nici şi-mi dai în cap, Doamne nu mă lăsa! Şi amu' o zâs doctoru' să mă duc să mă leje. Oi mere, da' nu amu'. Abia am aşteptat să scăp cu asta", zice femeia.
După 20 de "faceri", pare hotărâtă se se oprească, dar nu fiindcă nu va avea cum să-şi crească plozii, ci pentru că se teme de moarte. "Nu d-aia că cum i-om creşte, da' şi nu păţăsc oarice!", se teme muierea, fericită totuşi că i-a făcut un copil şi viitorului soţ. "O vinit şi ne vadă pă amândouă şi i-o făcut poze fetii cu telefonu', să le arate acasă. O iubeşte mult!", zice ea vorbind spre boţul din braţe.
Chiar dacă pentru mulţi un nou copil înseamnă şi o mare responsabilitate financiară, Florica nu-şi face nici de data asta vreo grijă. "Bărbatu' aista nou o lucrat la o fabrică dă pantofi şi amu mere în prenetal ca să capătă bani după fată", se linişteşte ea. Apoi, vor urma din nou alocaţiile.
Cât despre soarta celor opt copii lăsaţi în cârca statului, nu ştie nimic, dar nici nu vrea să afle. Nu i-a căutat niciodată. "Nu cred că mai am nici unu' în Orade, mi-or zîs mai demult că i-or trimis pă tăţi la Tinca, la ceva cămin", îşi aminteşte ea, dar nu foarte sigur. La urma-urmei, nici nu-şi aminteşte cum îi cheamă pe fiecare. "Dacă n-o fo la mine şi nu i-am crescut io...", se scuză ea, pentru ce să aibă păreri de rău? "Aşe' o dat Dumniezo", să-i facă ea şi să-i crească "statu'"!
PE INVERS
Minoritate în creştere
Cel mai recent recensământ, realizat în noiembrie 2011, arăta că numărul bihorenilor este mai mic faţă de datele înregistrate în 2002, de la 600.246 la 549.752 de persoane, una dintre cauze fiind natalitatea scăzută. Problema nu există, totuşi, şi pentru populaţia de etnie romă, unde familiile cu 2-3 copii sunt o raritate. De altfel, această minoritate este singura care a crescut numeric, ajungând de la 30.089 de persoane (câţi erau în 2002) la 33.700, reprezentând 6,1% din populaţia judeţului. Şi asta oficial, căci în realitate ponderea lor ar putea fi mult mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu