Barlad Online
O imensă corporație americană, guvernul României și numeroși primari au făcut pași înapoi când au văzut cum s-a mobilizat Bârladul împotriva forajelor după gaze de șist. Grupurile de pe Facebook s-au unit cu grupurile de bătrâni care stau la taclale prin centrul orășelului și au făcut cel mai mare protest din ultimii ani. Dar toate astea s-au născut cu luni în urmă, în mintea unor tineri sociologi înflăcărați de Piața Universității.
În zilele agitate din ianuarie, Vlad Cătună era la Universitate și se bucura ca un copil. Bârlădeanul de 26 de ani are o licență în sociologie, un master în antropologie, ani de voluntariat și proiecte sociale, dar asemenea efervescență nu mai văzuse. Parcă se activase societatea, vedea cum i se mișcă rotițele.
În Piață a învățat cum să se poarte când e luat de jandarmi, ce drepturi au cetățenii și ce hram poartă mass-media. A scris cu zăpadă pe o clădire “Revoluția va triumfa!” și a făcut un banner cu spray-ul pe pânză: “Dezbaterea e în stradă, nu la televizor!”
În a doua săptămână de protest, când lucrurile s-au mai calmat, a văzut la unii o pancartă cu ceva despre niște gaze de șist. Lumea nu prea înțelegea care-i faza, unii credeau că Șist e o localitate. Dar au sosit știrile de dincolo de Dunăre: Bulgaria a interzis exploatarea lor după proteste masive în șase orașe.
Vlad și-a amintit atunci cum prietenii din Bârlad îi spuneau de niște camionete argintii care au împânzit județul și de americanii care stau la hotel. A început să caute pe Internet informații despre tehnica de exploatare și s-a îngrozit când a văzut care sunt riscurile.
Și-a sunat mama și i-a spus ce aflase. “Mamă, vorbește cu rudele și vecinii, pune mâna pe telefon și sună la televiziune!” Mama a făcut întocmai, dar răspunsul a fost dezamăgitor: vecinii ridicau din umeri, iar televiziunea i-a răspuns “Doamnă, nu putem noi să ne luptăm cu ăia de la Chevron, o să ne dea în judecată!”
Vlad a apelat atunci la Facebook. Pe 27 ianuarie, a adăugat Bârladul ca oraș natal și a pus statusul: “Mamaie, ăștia de la Chevron vor să mi te-omoare!” Apoi a făcut, împreună cu câțiva prieteni, grupul “Împotriva Extragerii Gazelor de Șist la Bârlad“. Era la început un grup pentru bârlădenii din București, dar acum a ajuns la aproape 8000 de membri, totul se discută acolo.
Au decis că trebuie să facă urgent o campanie de informare. “Dacă facem o informare cum trebuie, protestul se încheagă de la sine.” Au pornit o petiție și au tradus filmul Gasland, în care un american colindă comunitățile lângă care s-au exploatat gazele de șist și constată dezastrul.
Tot mai mulți tineri plecați prin București sau prin străinătate au început să-și sune părinții și să le spună despre gaze. “Părinții și-au trimis cu mari sacrificii copiii la facultăți. Sunt foarte atenți la informațiile pe care li le dăm și au mare încredere. Nu ies din cuvântul tău!“, spune Vlad. Așa că mulți bârlădeni trecuți de 50 de ani s-au trezit peste noapte activiști de mediu.
Și pe Facebook se strângeau rândurile. Paul Dumitriu, elevul dintr-a unșpea, l-a sunat pe primar și a fost luat peste picior cu gazele lui cu tot. Primarul Constantin Constantinescu declara zilele alea într-un ziar local: “Mereu când se întâmplă ceva bun la Bârlad, pac!, trecem la represalii mediatice si la ce ne pricepem noi mai bine, la distrugerea oricăror sanse de dezvoltare economică a orașului.”
“Eu confundam în mintea mea Chevron cu Chevrolet”, avea să-mi explice el mai târziu. Pe 6 februarie, oamenii i-au trimis primarului o scrisoare deschisă. Pe 7 februarie, primarul s-a sucit: a ținut o conferință de presă în care spunea că e împotriva exploatării. Mai mult, o să pună un banner în fața primăriei și o să susțină marșul de protest! Bucuria a fost maximă pentru cei din București. Era prima lor victorie.
Presa locală, având și binecuvântarea autorităților, a pornit o cruciadă împotriva Chevronului. Doina Secăreanu, redactor-șef la Media TV, face aproape zilnic emisiuni despre asta. Bârlad Online, un site de știri administrat de o singură persoană, consemnează fiecare vorbuliță care apare despre gaze. “Numa’ război dacă ar fi să se pună lumea aşa pe treabă“, spune zăpăcit Răzvan Andronache, proprietarul site-ului.
În scurt timp, toată lumea vorbea despre gaze și apă otrăvită. “Ai văzut cum fac cercuri bătrâneii prin centru? Oamenii discută, informația se propagă extrem de rapid, nu ca la București”, spune Vlad Cătună.
La începutul lui martie, Vlad și cei de la Asociația Vira au venit de la București într-o campanie de informare prin satele din jurul Bârladului. Agățau oameni și pe holurile trenului personal și se chinuiau să le explice pe înțelesul lor, dar să respecte și rigorile sociologice.
Oamenii erau receptivi, pentru că era vorba de o resursă vitală. Mai ales pentru vasluieni, care au fost binecuvântați cu o rezervă de apă de pucioasă (foarte bună pentru băut), și blestemați cu secete. “E o legătură foarte strânsă cu apa. O vedeam pe mamaia distrusă când nu ploua.”
Maricica Cătună, mama lui Vlad, povestește că vedea la televizor oamenii de la Copșa Mică și se întreba «Oare de ce nu pleacă din poluarea aia?» “ Acum înțeleg. Mă întreb și eu… «Unde aș putea să plec?!»”.
Alexandru Bucă, unul dintre dentiștii Bârladului, a fugit de poluarea din Onești și s-a mutat în Bârlad. Acum s-a trezit în aceeași situație. “Odată ce începe exploatarea, n-o să se mai mute nimeni în orașul ăsta!”
Mulți oameni au mers la preot să-l întrebe ce-i de făcut, spune protopopul Vasile Lăiu. “La început nu ştiam nici eu despre ce e vorba. Mă oprea lumea pe stradă, sau la biserică să mă întrebe ce e cu gazele astea. M-am documentat şi dup-aia când au mai venit le-am explicat. Le vorbesc şi la slujbă. Am discutat cu colegii mei din protopopiat, toţi informează cetăţenii.”
Preoții s-au mobilizat, s-a format un centru de comandă, iar la protest în prima linie vedeai doar bărbați în sutană, care cu steaguri, care cu portavoci. “Biserica nu lucrează doar pentru mântuirea sufletului, ci apără viaţa. Noi o să murim când vrea Dumnezeu“, tună protopopul, “nu când vrea Chevron!”
Protopopul face parte din grupul de inițiativă care a organizat protestul de pe 22 martie. Așa au ajuns să lucreze împreună un preot, un geolog, un fost ofițer de armată, un elev de liceu și angajați de la primărie.
Bârlădenii au organizat și un simpozion la care au invitat doi geologi, profesori universitari la Cluj și Iași, să le explice științific dacă e bine sau e rău ce li se pregătește. Sala muzeului “Vasile Pârvan” a fost plină de oameni pe la 50 de ani care ascultau încruntați, cu câte-o cușmă în mână. Când vorbitorul o lua pe arătură, ei îl corectau.
Directorul muzeului spune la final “Să ne gândim ce să facem…”, dar nu apucă să termine, că cineva strigă de la balcon concluzia unanimă: “Ce să ne mai gândim?! Nu vrem șî gata!”
“Mă enervează că nu întâmplător au venit în zona asta”, spune Vlad Cătună. “Lumea e săracă, needucată, poți să-i manipulezi ușor. Le cumperi pământul, ai săpat sonda, ai scos gazul, le-ai distrus mediul. Următorul pas ar fi să-l dai în judecată. Dar cine îi dă în judecată la Puiești? Badea Ion să intenteze proces la Chevron? Ce șanse are?!”
Bârladul este într-un moment greu. “Eu când eram mic și ieșeam în fața blocului erau 60 de copii. Acum natalitatea e la pământ, abia mai vezi câțiva copilași. Dacă bagi și gazele de șist s-a terminat!”
Dacă sărăcia zonei a intrat în calculul de oportunitate, e posibil ca alte trăsături ale urbei să fi fost trecute cu vederea. Bârladul e un oraș mai vechi decât Bucureștiul. A fost ars din temelii de mai multe ori și distrus de cutremure, dar a ajuns în perioada interbelică un centru cultural, reședința județului Tutova. În perioada comunistă, resursele erau direcționate spre Vaslui, iar Bârladul a decăzut. Au fost demolate aproape toate clădirile vechi, iar acum arată ca orice anonim oraș comunist. Însă mândria oamenilor a rămas vie.
În drum spre Bârlad, citisem pe Wikipedia un citat al lui C.D. Zeletin: “În Bârlad, orice fapt de spiritualitate nu poate fi o întâmplare…” Atunci am râs, dar câteva zile mai târziu m-am nimerit în mijlocul oamenilor de la protest. Nu erau nici exaltați, nici plictisiți. Mărșăluiau solemn, ca la înmormântarea unui martir.
Protestul bârlădenilor nu ar fi avut o asemenea amploare dacă administrația locală nu punea umărul la mobilizare. În episoadele următoare, vom povesti cum societatea civilă nu reușește încă să se organizeze. Nimic nu mișcă fără implicarea structurilor politice.
Vlad Ursulean
O imensă corporație americană, guvernul României și numeroși primari au făcut pași înapoi când au văzut cum s-a mobilizat Bârladul împotriva forajelor după gaze de șist. Grupurile de pe Facebook s-au unit cu grupurile de bătrâni care stau la taclale prin centrul orășelului și au făcut cel mai mare protest din ultimii ani. Dar toate astea s-au născut cu luni în urmă, în mintea unor tineri sociologi înflăcărați de Piața Universității.
În zilele agitate din ianuarie, Vlad Cătună era la Universitate și se bucura ca un copil. Bârlădeanul de 26 de ani are o licență în sociologie, un master în antropologie, ani de voluntariat și proiecte sociale, dar asemenea efervescență nu mai văzuse. Parcă se activase societatea, vedea cum i se mișcă rotițele.
În Piață a învățat cum să se poarte când e luat de jandarmi, ce drepturi au cetățenii și ce hram poartă mass-media. A scris cu zăpadă pe o clădire “Revoluția va triumfa!” și a făcut un banner cu spray-ul pe pânză: “Dezbaterea e în stradă, nu la televizor!”
În a doua săptămână de protest, când lucrurile s-au mai calmat, a văzut la unii o pancartă cu ceva despre niște gaze de șist. Lumea nu prea înțelegea care-i faza, unii credeau că Șist e o localitate. Dar au sosit știrile de dincolo de Dunăre: Bulgaria a interzis exploatarea lor după proteste masive în șase orașe.
Vlad și-a amintit atunci cum prietenii din Bârlad îi spuneau de niște camionete argintii care au împânzit județul și de americanii care stau la hotel. A început să caute pe Internet informații despre tehnica de exploatare și s-a îngrozit când a văzut care sunt riscurile.
Și-a sunat mama și i-a spus ce aflase. “Mamă, vorbește cu rudele și vecinii, pune mâna pe telefon și sună la televiziune!” Mama a făcut întocmai, dar răspunsul a fost dezamăgitor: vecinii ridicau din umeri, iar televiziunea i-a răspuns “Doamnă, nu putem noi să ne luptăm cu ăia de la Chevron, o să ne dea în judecată!”
Vlad a apelat atunci la Facebook. Pe 27 ianuarie, a adăugat Bârladul ca oraș natal și a pus statusul: “Mamaie, ăștia de la Chevron vor să mi te-omoare!” Apoi a făcut, împreună cu câțiva prieteni, grupul “Împotriva Extragerii Gazelor de Șist la Bârlad“. Era la început un grup pentru bârlădenii din București, dar acum a ajuns la aproape 8000 de membri, totul se discută acolo.
Au decis că trebuie să facă urgent o campanie de informare. “Dacă facem o informare cum trebuie, protestul se încheagă de la sine.” Au pornit o petiție și au tradus filmul Gasland, în care un american colindă comunitățile lângă care s-au exploatat gazele de șist și constată dezastrul.
Tot mai mulți tineri plecați prin București sau prin străinătate au început să-și sune părinții și să le spună despre gaze. “Părinții și-au trimis cu mari sacrificii copiii la facultăți. Sunt foarte atenți la informațiile pe care li le dăm și au mare încredere. Nu ies din cuvântul tău!“, spune Vlad. Așa că mulți bârlădeni trecuți de 50 de ani s-au trezit peste noapte activiști de mediu.
Și pe Facebook se strângeau rândurile. Paul Dumitriu, elevul dintr-a unșpea, l-a sunat pe primar și a fost luat peste picior cu gazele lui cu tot. Primarul Constantin Constantinescu declara zilele alea într-un ziar local: “Mereu când se întâmplă ceva bun la Bârlad, pac!, trecem la represalii mediatice si la ce ne pricepem noi mai bine, la distrugerea oricăror sanse de dezvoltare economică a orașului.”
“Eu confundam în mintea mea Chevron cu Chevrolet”, avea să-mi explice el mai târziu. Pe 6 februarie, oamenii i-au trimis primarului o scrisoare deschisă. Pe 7 februarie, primarul s-a sucit: a ținut o conferință de presă în care spunea că e împotriva exploatării. Mai mult, o să pună un banner în fața primăriei și o să susțină marșul de protest! Bucuria a fost maximă pentru cei din București. Era prima lor victorie.
Presa locală, având și binecuvântarea autorităților, a pornit o cruciadă împotriva Chevronului. Doina Secăreanu, redactor-șef la Media TV, face aproape zilnic emisiuni despre asta. Bârlad Online, un site de știri administrat de o singură persoană, consemnează fiecare vorbuliță care apare despre gaze. “Numa’ război dacă ar fi să se pună lumea aşa pe treabă“, spune zăpăcit Răzvan Andronache, proprietarul site-ului.
În scurt timp, toată lumea vorbea despre gaze și apă otrăvită. “Ai văzut cum fac cercuri bătrâneii prin centru? Oamenii discută, informația se propagă extrem de rapid, nu ca la București”, spune Vlad Cătună.
La începutul lui martie, Vlad și cei de la Asociația Vira au venit de la București într-o campanie de informare prin satele din jurul Bârladului. Agățau oameni și pe holurile trenului personal și se chinuiau să le explice pe înțelesul lor, dar să respecte și rigorile sociologice.
Oamenii erau receptivi, pentru că era vorba de o resursă vitală. Mai ales pentru vasluieni, care au fost binecuvântați cu o rezervă de apă de pucioasă (foarte bună pentru băut), și blestemați cu secete. “E o legătură foarte strânsă cu apa. O vedeam pe mamaia distrusă când nu ploua.”
Maricica Cătună, mama lui Vlad, povestește că vedea la televizor oamenii de la Copșa Mică și se întreba «Oare de ce nu pleacă din poluarea aia?» “ Acum înțeleg. Mă întreb și eu… «Unde aș putea să plec?!»”.
Alexandru Bucă, unul dintre dentiștii Bârladului, a fugit de poluarea din Onești și s-a mutat în Bârlad. Acum s-a trezit în aceeași situație. “Odată ce începe exploatarea, n-o să se mai mute nimeni în orașul ăsta!”
Mulți oameni au mers la preot să-l întrebe ce-i de făcut, spune protopopul Vasile Lăiu. “La început nu ştiam nici eu despre ce e vorba. Mă oprea lumea pe stradă, sau la biserică să mă întrebe ce e cu gazele astea. M-am documentat şi dup-aia când au mai venit le-am explicat. Le vorbesc şi la slujbă. Am discutat cu colegii mei din protopopiat, toţi informează cetăţenii.”
Preoții s-au mobilizat, s-a format un centru de comandă, iar la protest în prima linie vedeai doar bărbați în sutană, care cu steaguri, care cu portavoci. “Biserica nu lucrează doar pentru mântuirea sufletului, ci apără viaţa. Noi o să murim când vrea Dumnezeu“, tună protopopul, “nu când vrea Chevron!”
Protopopul face parte din grupul de inițiativă care a organizat protestul de pe 22 martie. Așa au ajuns să lucreze împreună un preot, un geolog, un fost ofițer de armată, un elev de liceu și angajați de la primărie.
Bârlădenii au organizat și un simpozion la care au invitat doi geologi, profesori universitari la Cluj și Iași, să le explice științific dacă e bine sau e rău ce li se pregătește. Sala muzeului “Vasile Pârvan” a fost plină de oameni pe la 50 de ani care ascultau încruntați, cu câte-o cușmă în mână. Când vorbitorul o lua pe arătură, ei îl corectau.
Directorul muzeului spune la final “Să ne gândim ce să facem…”, dar nu apucă să termine, că cineva strigă de la balcon concluzia unanimă: “Ce să ne mai gândim?! Nu vrem șî gata!”
“Mă enervează că nu întâmplător au venit în zona asta”, spune Vlad Cătună. “Lumea e săracă, needucată, poți să-i manipulezi ușor. Le cumperi pământul, ai săpat sonda, ai scos gazul, le-ai distrus mediul. Următorul pas ar fi să-l dai în judecată. Dar cine îi dă în judecată la Puiești? Badea Ion să intenteze proces la Chevron? Ce șanse are?!”
Bârladul este într-un moment greu. “Eu când eram mic și ieșeam în fața blocului erau 60 de copii. Acum natalitatea e la pământ, abia mai vezi câțiva copilași. Dacă bagi și gazele de șist s-a terminat!”
Dacă sărăcia zonei a intrat în calculul de oportunitate, e posibil ca alte trăsături ale urbei să fi fost trecute cu vederea. Bârladul e un oraș mai vechi decât Bucureștiul. A fost ars din temelii de mai multe ori și distrus de cutremure, dar a ajuns în perioada interbelică un centru cultural, reședința județului Tutova. În perioada comunistă, resursele erau direcționate spre Vaslui, iar Bârladul a decăzut. Au fost demolate aproape toate clădirile vechi, iar acum arată ca orice anonim oraș comunist. Însă mândria oamenilor a rămas vie.
În drum spre Bârlad, citisem pe Wikipedia un citat al lui C.D. Zeletin: “În Bârlad, orice fapt de spiritualitate nu poate fi o întâmplare…” Atunci am râs, dar câteva zile mai târziu m-am nimerit în mijlocul oamenilor de la protest. Nu erau nici exaltați, nici plictisiți. Mărșăluiau solemn, ca la înmormântarea unui martir.
Protestul bârlădenilor nu ar fi avut o asemenea amploare dacă administrația locală nu punea umărul la mobilizare. În episoadele următoare, vom povesti cum societatea civilă nu reușește încă să se organizeze. Nimic nu mișcă fără implicarea structurilor politice.
Vlad Ursulean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu