Se întâmpla în urmă cu 47 de ani…

Barlad Online

Jurnaliștii Ion Arhip și Vasile Botoșanu, de la Flacăra Iașului, după ce se înarmaseră cu sculele profesiei, luaseră bătrânul IMS sovietic al redacției și trăseseră o fugă în târgușorul-sat Negrești...
…pentru a afla itinerariul “…în trecut și în prezent” al acestei vechi așezări. Incursiunea având un puternic iz electoralo-propagandistic, voi trece peste ea pentru a mă opri la statistica realizată cu acest prilej, care pusese față-n față anul 1964 cu 1938, considerat anul de vârf al capitalismului românesc. Din tabelul întocmit de ziariști am aflat că în cei doi ani de referință existau tot două spitale pe raza raionului, numai că numărul paturilor diferea: 26 în ‘38 și 305 în ‘64. Case de naștere nu existaseră deloc în ‘38, în timp ce până la finele lui ‘64 erau în funcțiune 23, cu 115 paturi. Iarăși anul 1938 era deficitar la capitolul “Staționare pentru copii”, în schimb ce frățâne-său 1964 avea în dotare 12 unități cu 76 de locuri. Circumscripții sanitare: “8 (1938) și 18 (1964)”. Medici: “2 în 1938 față de 32 în 1964”. Cadre medii: 18 (1938) și 115 (1964).
Exprimându-se, de data aceasta, într-un cadru mai larg, Eliade Solomon dăduse la ziar știrea completă privind distincțiile acordate “…fruntașilor în întrecerile socialiste” de la Fabrica de rulmenți Bârlad. Marea sărbătoare a decorării celor îndrituiți se desfășurase la clubul întreprinderii “…în zilele de 4 și 5 februarie 1965”. Fiindu-i foarte greu, desigur, să scrie sute de nume, Solomon nu a consemnat decât numărul acestora: “…807 constructori de rulmenți din care: 707 muncitori, 59 maiștri, 26 tehnicieni și 15 ingineri”. Au mai fost premiate și 30 de colective compacte, din care “23 de brigăzi și 7 echipe”. Mențiuni speciale au primit “…secțiile strungărie și sculărie, care au fost distinse cu titlul de secție fruntașă în întrecerea socialistă pe anul 1964”.
După o scurtă știre care îi atenționa pe cetățeni că “S-au deschis centrele de afișare a listelor de alegători”, jurnalistul Al. Atanase scrisese despre “Adunarea generală a țăranilor asociați în Cooperativa agricolă de producție Bălteni-Vaslui”. După cunoscuta și plictisitoarea dare de seamă, luaseră cuvântul și câțiva “asociați” ai colhozului, printre care: “…brigadierul Ion Sălceanu și brigadierul Eugen Teslaru”, cel din urmă susținând că oamenii din brigada sa “…au împrăștiat peste 2.000 de tone de gunoi de grajd pe tarlalele: Valea Morii, Siliște și Podiș“. Evidențiate la culesul porumbului fuseseră echipele conduse de “…G.T. Munteanu și Ioan C. Cuza”. Deoarece pe atunci fusese introdus un nou sistem de plată a muncii, numit “sistemul de plată suplimentară”, vorbitorii “…Mihai Brașoveanu, Ion Popa și Constantin Calmuschi” se declaraseră cu mult entuziasm fanii acestuia, la fel ca și “…socotitorul Constantin Macarie”. Brigadierul G. Simion spusese ceva despre “…cointeresare”, iar Ion Sălceanu despre capacitatea dumisale și a echipei din subordine de a răspunde corespunzător “chemării la întrecere socialistă lansată de brigada a II-a”. Încingându-se atmosfera depășirilor (scriptice, deocamdată) de plan, mai interveniseră în discuție și țăranii “…V. Toporăscu, V. Gîrjan și Ion C. Vasilică”.
Elena Pietraru, angajata cotidianului Flacăra Iașului, scrisese despre “magistralele” conferințe pe teme agricole susținute în comunele vasluiene Miclești, Laza, Costeși, Poienești, și Ursoaia, care “…au prezentat un deosebit interes pentru țăranii cooperatori”. Colegul pietrăriței, F. Vasilescu, vorbise despre activitățile culturale dedicate evenimentului-vedetă al anului 1965, alegerile de deputați de la toate nivelurile, arătând că fanfara Atelierelor Nicolina din Iași urma a se deplasa în comunele Munteni de Jos-Vaslui și Dumești-Negrești pentru spectacole propagandistice, din care nu vor lipsi celebrele bucăți muzicale “Sîrba de la Cozmești” și “Hora moldovenească”. Am toate motivele să cred că sălile căminelor culturale din cele două localități vor fi fost arhipline.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu