Barlad Online
Vasluienilor sãraci, de la tarã, nu le place munca. Preferã sã stea cu mâna întinsã la stat sau sã cheltuie alocatiile copiilor, decât sã meargã la muncã în sat, cu ziua. Fac mofturi la bani, la conditiile în care trebuie sã lucreze, asa cã stau la crâsmã cât e ziua de lungã si beau pe datorie. În plus, e vacantã, asa cã îsi trimit copiii la muncã în locul lor. La finalul fiecãrei zile, nu pãrintii, ci copiii pun o pâine pe masã fratilor mai mici.
E o perioadã încãrcatã pentru locuitorii de la sate. Pe lângã seceta cruntã cu care se confruntã tot judetul, nici zilierii nu mai sunt ce erau. Desi abia reusesc sã punã mâncare pe masa copiilor în fiecare zi, în general, bãrbatii refuzã sã munceascã prin sat, cu ziua. Persoanele mai în vârstã nu mai reusesc sã se ocupe de pãmânt ca în tinerete, asa cã apeleazã, an de an, la vecini mai necãjiti, buni de muncã. „Nu mai vine lumea la treabã! S-au dus vremurile când trãgeau tinerii de tine sã vinã la lucru. Acum mã duc la ei la poartã, îi rog, le dau bani înainte si tot nu vor. S-au învãtat sã stea degeaba. Fac copii, le beau alocatiile, iau ajutoare sociale, nu le mai trebuie sã munceascã! Sunt puturosi, rãi si betivi! Când mai prind câte unul si-l iau la câmp, stã mai mult la umbrã, bea bine, mãnâncã bine, nu face treabã bunã! Mai mult trag eu si am 69 de ani. Si baba mea munceste mai serios decât oamenii întocmiti cu ziua”, a declarat nea Vasile Marcu. Oamenii spun cã nu e deloc ieftin sã lucrezi cu un zilier. Pentru o zi de lucru, ei cer pânã la 50 de lei, douã mese, bãuturã si tigãri. „E jale cu oamenii ãstia! Vin iarna si cer pe datorie fãinã, cartofi, fasole, câte o gãinã, ulei si promit cã vin primãvara la muncã. Le dai, pentru cã te temi cã îti intrã noaptea în bãtãturã. Uitã repede si dacã mã duc sã-i reamintesc de datorie, spune cã vine sã mã ajute cu bani. Ce sã mai spui?! E bãtaie de joc! Avem nevoie si noi de ajutor, punem pensiile la bãtaie, numai sã avem ce mânca iarna, ajungem sã muncim singuri, bãtrâni si bolnavi! Am muncit o viatã, asta stim sã facem. Tineretul din ziua de azi nu vrea sã munceascã! Vrea bani pe degeaba!”, e de pãrere Nelu Olaru, un pensionar de 73 de ani. În schimb, adultii nu au nicio jenã si sacrificã vacanta celor mici. Copiii merg la lucru în locul pãrintilor la vecini. „Pãi, ce sã facã?! Vara e lungã, trebuie sã învete ce e munca, sã stie cum se câstigã banul. Eu am doi copii, se duc cu oile, cu vacile oamenilor. Strâng bani pentru scoalã. Eu azi nu m-am dus la lucru, mã doare spatele, dar s-a dus sotia mea! E zgârcitã lumea, dã bani putini, nu se meritã!”, a spus Gelu Mihai, un tânãr de 34 de ani, care motãia pe prispa casei.
Vasluienilor sãraci, de la tarã, nu le place munca. Preferã sã stea cu mâna întinsã la stat sau sã cheltuie alocatiile copiilor, decât sã meargã la muncã în sat, cu ziua. Fac mofturi la bani, la conditiile în care trebuie sã lucreze, asa cã stau la crâsmã cât e ziua de lungã si beau pe datorie. În plus, e vacantã, asa cã îsi trimit copiii la muncã în locul lor. La finalul fiecãrei zile, nu pãrintii, ci copiii pun o pâine pe masã fratilor mai mici.
E o perioadã încãrcatã pentru locuitorii de la sate. Pe lângã seceta cruntã cu care se confruntã tot judetul, nici zilierii nu mai sunt ce erau. Desi abia reusesc sã punã mâncare pe masa copiilor în fiecare zi, în general, bãrbatii refuzã sã munceascã prin sat, cu ziua. Persoanele mai în vârstã nu mai reusesc sã se ocupe de pãmânt ca în tinerete, asa cã apeleazã, an de an, la vecini mai necãjiti, buni de muncã. „Nu mai vine lumea la treabã! S-au dus vremurile când trãgeau tinerii de tine sã vinã la lucru. Acum mã duc la ei la poartã, îi rog, le dau bani înainte si tot nu vor. S-au învãtat sã stea degeaba. Fac copii, le beau alocatiile, iau ajutoare sociale, nu le mai trebuie sã munceascã! Sunt puturosi, rãi si betivi! Când mai prind câte unul si-l iau la câmp, stã mai mult la umbrã, bea bine, mãnâncã bine, nu face treabã bunã! Mai mult trag eu si am 69 de ani. Si baba mea munceste mai serios decât oamenii întocmiti cu ziua”, a declarat nea Vasile Marcu. Oamenii spun cã nu e deloc ieftin sã lucrezi cu un zilier. Pentru o zi de lucru, ei cer pânã la 50 de lei, douã mese, bãuturã si tigãri. „E jale cu oamenii ãstia! Vin iarna si cer pe datorie fãinã, cartofi, fasole, câte o gãinã, ulei si promit cã vin primãvara la muncã. Le dai, pentru cã te temi cã îti intrã noaptea în bãtãturã. Uitã repede si dacã mã duc sã-i reamintesc de datorie, spune cã vine sã mã ajute cu bani. Ce sã mai spui?! E bãtaie de joc! Avem nevoie si noi de ajutor, punem pensiile la bãtaie, numai sã avem ce mânca iarna, ajungem sã muncim singuri, bãtrâni si bolnavi! Am muncit o viatã, asta stim sã facem. Tineretul din ziua de azi nu vrea sã munceascã! Vrea bani pe degeaba!”, e de pãrere Nelu Olaru, un pensionar de 73 de ani. În schimb, adultii nu au nicio jenã si sacrificã vacanta celor mici. Copiii merg la lucru în locul pãrintilor la vecini. „Pãi, ce sã facã?! Vara e lungã, trebuie sã învete ce e munca, sã stie cum se câstigã banul. Eu am doi copii, se duc cu oile, cu vacile oamenilor. Strâng bani pentru scoalã. Eu azi nu m-am dus la lucru, mã doare spatele, dar s-a dus sotia mea! E zgârcitã lumea, dã bani putini, nu se meritã!”, a spus Gelu Mihai, un tânãr de 34 de ani, care motãia pe prispa casei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu