Diferența dintre a iubi și a fi îndrăgostit

Barlad Online

O colegă îmi zicea cu multă seriozitate în glas că după vârsta de 25 de ani nu te mai poți îndrăgosti. Dat fiind graba cu care alerg spre această limită a îndrăgostirii am încercat să înțeleg spusele colegei mele: „Adu-ți aminte cum era când erai în liceu și te îndrăgosteai. Trăiai o poveste, visai cu ochii deschiși erai nebun, nu?” Nu știu cât de nebun eram, dar pe undeva are dreptate. Am devenit mult mai rațional, încerc să evit orice risc, să fiu mai calculat, mai matur în dragoste. Încep să gândesc mai mult. Poate prea mult.

Știu, apostolii iubirii raționale m-ar lua în brațe și m-ar strânge tare. Dar pentru ei dragostea e doar o speculă, un mod de a te iubii pe tine însuți. Parafrazându-l pe un profesor al meu pot spune că aici avem de a face cu aceeași formă verbală din greacă a lui „fur pentru mine”. Iubirea rațională se traduce prin „iubesc pentru mine”.

Nici iubirea aceea nebună, irațională nu-i bună, dar în niciun caz nu este mai de dorit cea rațională. Și aici găsim diferența dintre a iubi și a fi îndrăgostit, sau a cădea în dragoste cum ar spune Cărtărescu. Poți iubi fără să te îndrăgostești, dar nu te poți îndrăgosti dacă nu iubești. E simplu. „Chimia face diferența” cum spunea un prieten drag. Sunt și „tineri” care se căsătoresc pe la 40 de ani. Îi vezi cum se plimbă agale pe faleză, cum se țin de braț cum stau amândoi sub o umbrelă. Câtă iubire… Când vorbim despre „a fi îndrăgostit” vedem doi copii ce aleargă de mână prin ploaie, se învoiesc într-un joc doar al lor și se strâng în brațe când se întâlnesc, care visează cu ochii deschiși, care sunt nebuni unul după altul, care par a fi de pe altă planetă, care sunt cu capul în nori, care trăiesc unul pentru celălalt etc.

Înțeleg acum și ce spunea colega cu limita de vârstă la îndrăgostire. Până pe la acea vârstă probabil chimia funcționează, apoi ea se macină ușor ușor. Numai cine a fost îndrăgostit poate spune cât de complicată este ecuația aceasta în care mii de fluturași îți joacă prin stomac, când încerci să-i spui ceva, dar simți că n-ai cuvinte și o întrebi doar „ce faci?”, când simți că tălpile îți iau foc, iar urechile sunt în flăcări și în final nu știi de ce nu te mai poți gândi la altceva. Numai cine a fost îndrăgostit știe că ajungând la maturitate în gândire, această chimie pare o nebunie; și este. De aceea căsătoria a fost dată tinerilor. Ei sunt nebuni… Dacă ar fi fost după cei maturi, raționali, care sunt cu capul pe umeri, Cupidon ar fi ieșit de mult la pensie.

Notă: A nu se înțelege că „militez” pentru o dragoste irațională sau imatură. Raționalul trebuie să coexiste alături de nebunia romantismului. Dacă nu există și romantism (chimie) aveam de a face doar cu o afacere emoțională bazată pe rațiunea de a câștiga iubire oferind iubire.