Barbatul si sentimentele

Barlad Online

Au barbatii sentimente? Sunt barbatii dotati pentru intimitate? Pot sa faca dragoste fara sa iubeasca? Sunt poligami?

Unii barbati se alfla in plina “mutatie”, insa mai gasim unii care se comporta dupa modelul vechi, ceilalti aflandu-se in plina evolutie. In viziunea clasica se considera ca barbatii sunt mai putin sentimentali, putin dotati pentru relatii afective si comunicare interpersonala.

De fapt, majoritatea barbatilor sunt sentimentali. Vedeti cat de afectati pot fi, chiar distrusi dupa o ruptura afectiva, si pentru o perioada lunga de timp. Adevarul este ca barbatii isi ascund emotiile si isi interzic sa-si exprime sentimentele. Ne aflam in fata efectelor negative ale civilizatiilor patriarhale, care il obliga pe barbat sa se arate insensibil. A simti emotii si sentimente, a le spune, a le impartasi inseamna a risca sa fii luat drept o fiinta slaba si vulnerabila, intr-un cuvant, lipsita de virilitate. Destinat sa comande, sa faca ordine, sa plece la vanatoare, chiar sa ucida, barbatul nu poate fi sentimental. Si intr-adevar, din cauza ca si-au sufocat sensibilitatea de-a lungul mileniilor, se poate ca unii sa fii devenit genetic insensibili. Cu atat mai mut cu cat, in copilarie, barbatul nu a cunoscut dialogul intim si afectuos cu tatal. Acesta nu-i vorbea decat despre rezultate scolare si sportive si nu despre stari sufletesti.

Totusi, barbatii sunt sensibili si sentimentali, dar isi ascund sentimentalismul pentru a se proteja de ceilalti. Sa admitem ca se indragosteste si-si declara sentimentele, atunci risca sa fie respins si refuzat de cea pe care o iubeste, ceea ce este nu numai o suferinta, ci si o infrangere. Si apoi, a fi foarte indragostit si a marturisi acest lucru l-ar pune intr-o situatie de inferioritate fata de femeie. Barbatul este mult mai vulnerabil decat lasa sa se creada atitudinea lui de dominator.

Totusi, atunci cand are incredere intr-o femeie barbatul indrazneste sa-si scoata armura si sa-si dezvaluie nevoia de afectiune, sensibilitate si tandrete. Este partea omeneasca a barbatului, cea pe care barbatul de azi nu ezita sa o expuna, spre binele relatiilor dintre femeie si barbat. Pacat ca barbatul care indrazneste sa se descopere este adesea atat de ranit de vreo femeie cu un feminism orb.

Barbatul si iubirea

Ce importanta da barbatul iubirii in viata sa? O ancheta recenta are urmatoarele rezultate: trebuie sa spunem ca se adresa barbatilor intre 25 si 35 de ani, incluzand fara indoiala un numar mare de barbati tineri- noi. Acesti tineri acordau o importanta deosebita iubirii. Barbatii isi manifestau nevoia de afectiune si spuneau cam cat de mult ii poate pune in valoare dragostea unei femei si cat de mult ii incurajeaza. Unii se aratau a fi foarte romantici. “A fi indragostit ne transforma, ne maturizeaza pentru a deveni demni de dragostea unei femei, pentru a o putea impresiona si proteja.” Acest discurs ar fi putut fi tinut de un cavaler din sec XI ca iubirea are o putere de trezire extraordinara. Examinandu-l pe barbatul indragostit aflam lucruri remarcabile. De exemplu, ca nu se indragosteste de oricine: inconstientul sau il indreapta spre cineva pe care l-a cunoscut deja. Dar unde? In copilarie, era mama sau o sora mai mare, sau nasa, sau o prietena… Pe scurt o femeie draga si idealizata a carei amprenta a pastrat-o de cand a intalnit-o pe tot parcursul vietii. Femeia pe care a ales-o in prezent este cea pe care a putut sa o puna in lacasul lasat din amprenta din trecut. Femeia aleasa este si cea pe care a proiectat portretul-robot al femeii ideale, cea din trecut, fantasmate de-a lungul anilor.

Un fapt notabil: a se indragosti inseamna pentru barbat a-si regasi feminitatea infantila, uitata in procesul de dobandire a identitatii masculine. Feminitatea barbatului , legata de cea a femeii este cea care da calitate si soliditate povestilor de dragoste, invers libertinajul care il face sa treaca de la o femeie la alta (poligamia) traduce o teama a barbatului de a se reintoarce la aceasta feminitate.

O alta descoperire: cuvintele de dragoste ale femeii sunt mai mult decat simpla narcisizare a barbatului. Reprezinta o dubla reparatie: cea a tacerii mamei in privinta sexualitatii baiatului si cea a absentei feminitatii mamei care se ascunde in spatele maternitatii. Acest fapt dezvolta inconstient un sentiment de iubire-ura fata de imaginea idealizata a femeii din trecutul lui. La varsta adulta, alte fapte vor alimenta aceasta paradoxala relatie iubire-ura. Noul barbat modern va putea sa iasa din acest paradox trecand de la iubirea egoista la adevarata iubire.

Sex si sentimente

“Femeile fac dragoste pentru a fi iubite, barbatii iubesc pentru a face dragoste”. Aceasta inseamna ca barbatul ar putea foarte bine sa se lipseasca de sentimente pentru a avea o femeie, dar femeia nu s-ar putea darui fara a se gandi la iubire. Altfel spus, barbatul ar sti mai bine sa disocieze sexualitatea de sentimente. Este adevarat? Mai este adevarat?

In activitatea sexuala majoritatea barbatilor acorda mai putina importanta aspectului afectiv si relational decat femeia. Aceasta nu accepta relatia decat daca exista participarea afectiva si intelectuala, altfel spus, decat daca iubeste si se simte iubita. Noile sondaje arata ca o treime dintre barbatii moderni au nevoie sa fie iubiti pentru a putea sa faca dragoste. Asta arata ca ancheta, fiind recenta, a fost intervievat un numar mare de barbati cu mentalitate noua.

De ce barbatul poate face distinctie intre sex si iubire? Pentru ca stie sa distinga mai usor intre nevoie si mijlocul de a satisface acea nevoie? Pentru ca are o viziune mai profana, mai materialista asupra sexualitatii? Atunci cand priveste o femeie, el este cel a carui privire ii aluneca instinctiv spre zonele erogene. El consumator de filme pornografice, el cu o mentalitate de penetrant fugitiv: sa aiba o femeie, sa o posede si sa se retraga pentru a reveni la preocuparile lui, ceea ce permite si impune placerea sa exploziva si scurta, urmata de o faza refractara.

Dar “este prins chiar cel care credea ca prinde”. Se intampla ca barbatul, care la inceput nu visa decat o relatie sexuala, sa se ataseze ulterior de o femeie trecand de la sex la afectiune. Intensitatea placerii resimtite, care inunda creierul de neurotransmitatori responsabili cu starea de bine, il leaga de acea femeie care i-o produce. De aici si expresia “ o are in sange”. “Recunoastere” zic unii, “dependenta” spun altii: o seama de endorfine si de alte molecule ce dau nastere voluptatii  sunt responsabile de aceasta legatura. Insa biologia nu este decat un aspect simplist si animalic al legaturii dintre barbat si femeie. Dincolo de chimia corpurilor exista chimia constiintelor. La inceput a fost atractia sau dorinta (creierul reptilian), apoi intelegerea si atasamentul (“creierul constient” care dezvolta ratiune si constiinta). Dorinta pune fundamentele, placerea uneste, atasamentul pastreaza. Bineinteles, ceea ce am scris pana acum priveste femeia si barbatul traditional. Barbatul de azi isi revendica dreptul la sentimente. Relatiile limitate de sex il intereseaza mai putin. El prefera sa ascocieze sexului atasamentul si relatia. In ziua de astazi  barbatul isi recunoaste nevoia de iubire si de securitate afectiva, si aproximativ jumatate dintre ei ar mai putea sa faca dragoste fara sa mai puna problema si de relatie, si sentimente. Invers femeile actuale revendica dreptul de a face dragoste fara a iubi. Au diverse experiente sexuale pur fizice in numele libertatii cucerite de curand.

Dar, dupa o perioada oarecare de iubire libera, si unii si altii isi dau seama ca atractia, dorinta, calitatea legaturii sexuale, uniunea pe cunoastere reciproca, valori comune si obiective comune, acestea toate la un loc ii poate uni pe cei doi parteneri sa se iubeasca si sa se ataseze unul de celalalt si in contextul unei relatii. In momentul in care sunt mai multe zambete, mai multa atentie, mai multa rabdare, amabilitate, tandrete, generozitate, intelegere, comunicare, creativitate, incredere, toleranta apare relatia de viitor prin ceea ce inseamna o absenta a limitelor materiale si imateriale.