Barlad Online
Scrisoare pastoralã la
Nasterea Mântuitorului Iisus Hristos
din anul mântuirii 2012
† C O R N E L I U
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL STRÃVECHII EPISCOPII
A HUSILOR,
Iubitorului de Hristos cler,
monahilor si monahiilor care si-au închinat viata lui Dumnezeu
si la toti dreptmãritorii crestini:
Har, milã, pace si iertare de pãcate
de la Cel nãscut pentru noi si pentru mântuirea (salvarea) noastrã,
iar de la noi bucurie si binecuvântare!
Fericita zi a Nasterii Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe cei iubitori de Dumnezeu si constienti de sensul vietii noastre, sã-L întâmpinãm prin credintã, invitându-L sã intre în sufletele si viata noastrã.
Astãzi, cele de Dumnezeu promise, de veacuri asteptate si cu mult dor de prooroci, drepti si sfinti dorite, se împlinesc. Cel nevãzut si vesnic ia chip omenesc prin nasterea din Fecioarã în timp si din dragoste nesfârsitã pentru noi, oamenii, acceptã starea de umilintã pentru a înnoi si schimba firea noastrã. „Cerul si pãmântul astãzi dupã prooroci sã se veseleascã; îngerii cu oamenii duhovnicesti sã prãznuiascã; Dumnezeu în trup S-a arãtat celor ce stãteau în întuneric si umbrã, nãscându-se din Fecioara Maica; pestera si ieslea L-au primit, pãstorii Betleemului vestesc minunea; magii de la Rãsãrit aduc daruri, iar noi sã-i aducem împreunã cu îngerii; slavã întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pãmânt pace, cã a venit si ne-a mântuit pe noi din robia vrãjmasului”. (Stihirã la Litie din Mineiul lunii decembrie).
Aceastã strofã plinã de teologie si adâncã învãtãturã ne explicã taina sfintei si marii sãrbãtori a Nasterii Mântuitorului nostru, evocând treptat participarea întregii creatii la acest moment unic al istoriei omenirii, întruparea lui Dumnezeu si venirea Lui pe acest pãmânt.
Aceastã venire a Lui printre noi a fost pregãtitã secole întregi prin cercetarea neamului omenesc treptat, etapizat si cu îndelungã rãbdare, asa cum a rezumat marele Apostol al neamurilor, Sfântul Pavel: „Dupã ce Dumnezeu odinioarã, în multe chipuri si feluri a vorbit pãrintilor nostri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmã ne-a grãit nouã prin Fiul, prin Care a fãcut veacurile, Care fiind strãlucirea ipostasului Sãu tine toate cu Cuvântul puterii Sale” (Evrei 1,1-2).
Secolele omenirii în asteptarea venirii Mântuitorului au fost secole marcate de lupte pentru subzistentã, de nãvãliri si rãzboaie, de asupriri si nedreptate, de aceea vãzând Bunul si iubitorul de oameni Dumnezeu cum se chinuia omenirea, L-a trimis pe Iisus Hristos Mântuitorul în lume, taina venirii Lui începând în orasul Nazaret, iar astãzi desãvârsindu-se în vechiul oras Betleem, care primeste într-o pesterã pe Cel ce a zidit si poartã de grijã întregii creatii.
Astãzi sã mãrturisim împreunã cu Sfântul prooroc Isaia: „Prunc S-a nãscut nouã, un Fiu S-a dat nouã, a Cãrui stãpânire e pe umãrul Lui si se cheamã numele Lui Înger de mare sfat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pãcii, Pãrinte al veacului ce va sã fie” (Isaia 9,5).
Nãscându-se Cel vesnic, Mântuitorul lumii, neamul omenesc la ceruri se înaltã, steaua strãluceste în noaptea rãtãcirii si întunericului, pãstorii primesc taina credintei, magii îi aduc daruri, iar îngerii cu oamenii vestesc bucuria cea mare cã „poporul care locuia în întuneric a vãzut luminã mare, iar celor ce erau în latura si în umbra mortii, luminã le-a strãlucit” (Isaia 9,1).
Îngerul Domnului descoperã taina de putini stiutã, dar de Dumnezeu pregãtitã si omenirii astãzi în Betleem arãtatã: „Nu vã temeti, cãci, iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, cã vi S-a nãscut astãzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 9-11).
Deci cele întâmplate atunci, le trãim în fiecare an, pentru cã ele, cele împlinite pentru noi, sunt momente de schimbare si înnoire a propriei vieti.
În secolul al IV-lea dupã Nasterea Domnului, Sfântul Ioan Gurã de Aur tâlcuieste apropierea lui Dumnezeu cãtre noi arãtând prin cuvinte dumnezeiesti sensul celor ce astãzi în Betleem s-au împlinit astfel: „Dumnezeu a venit la noi, Când S-a arãtat pe pãmânt pogorându-se din ceruri, Si-a asumat toatã îndreptarea neamului omenesc, îndreptând si înnoind firea noastrã, unindu-o cu Sine. Cãci atunci când Dumnezeu este împreunã cu oamenii, ei nu trebuie sã se mai teamã pentru cã cele vechi s-au risipit, raiul cel dorit se deschide, îngerii coboarã pe pãmânt, noi la ceruri ne înãltãm, cetele sfintilor se înmultesc, iar bucuria ia locul jalnicei întristãri” (Cuvânt la ziua Nasterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, tradus din limba greacã de pr. prof. D. Fecioru, Bucuresti, 2002).
Mântuitorul Iisus Hristos vine la noi pentru a ridica neamul nostru omenesc din tragedia înstrãinãrii de Dumnezeu, pe cel ce era în stricãciune, pe cel lipsit de viata dumnezeiascã îl înnoieste, pentru a deveni fãpturã nouã prin taina nasterii celei de a doua si prin primirea Duhului Celui Sfânt.
Iubitii mei frati si surori în Mântuitorul Hristos,
Asa cum rezumã un alt mare Pãrinte al Bisericii lui Hristos, contemporanul Sfântului Ioan Gurã de Aur, Fericitul Augustin: „Nasterea lui Hristos se împlineste în ziua în care Adevãrul a rãsãrit fiind purtat în brate de Fecioara Maria. Spre binele cui a venit El în lume într-o atât de mare smerenie? El S-a arãtat pentru tine pe pãmânt, S-a înfãsat în scutece, a fost asezat în iesle, El, Care conduce lumea, nu a gãsit un loc între oameni pentru a se naste. S-a nãscut din Tatãl mai-nainte de veci, fãrã mamã si din mamã astãzi, fãrã tatã. De ce te minunezi? Nu poti sã întelegi? Ridicã-ti gândirea la Dumnezeu si piere cauza minunãrii. Crede ceea ce S-a fãcut! Nu te rusina cã Dumnezeu S-a smerit, ci de acum El va sta deasupra noastrã, conducând cãile noastre, nu vom mai rãtãci; mergând prin El, cãtre El, sã ne bucurãm înnoind firea si ridicându-o astfel sã ne înãltãm” (Fericitul Augustin, La ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, J.P. Migne Patrologiae cursus completus, series Latina, tomus XXXVIII, col. 995-1021).
Sensul marii sãrbãtori pentru noi este sã înnoim firea noastrã marcatã de multe slãbiciuni si triste stãri nefiresti. Trãim la peste 2000 de ani de la cele petrecute atunci si fiecare zi devine pentru multi dintre noi, zi de tristete si grea încercare. Credinta si roadele ei sunt doar forme usoare si ieftine de pãrelnicã religiozitate. Nerecunostinta, rãutatea, ipocrizia, minciuna, calomnia sunt promovate si propagate cu nerusinare si iresponsabilitate. Multime mare de oameni bãtrâni si neputinciosi, din nefericire, acum culeg roadele unei totale indiferente si neimplicãri în educarea crestinã a propriilor copii, în trecut, care se manifestã acum lipsiti de orice sentiment uman, trãdând si fireasca lege a recunostintei fatã de cei ce i-au nãscut si crescut, pãrãsindu-i si uitându-i definitiv. Durerile acestui popor se vor amplifica atâta timp cât el, se va depãrta de Dumnezeu, de sãrbãtorile noastre sfinte, de colindul sfânt, de recunostintã si de viatã izvorâtã din credintã, care disciplineazã si responsabilizeazã omul.
Anul care peste câteva zile se încheie a fost un an greu cu încercãri mari, de la criza economicã la cea materialã si moralã, care este cauza tuturor crizelor. Un an cu secetã prelungitã, cu roade putine, cu scãderea numãrului nasterilor de prunci, cu plecarea multor semeni ai nostri din aceastã lume, un an care cere sã ne revenim din starea de indiferentã, necredintã, pãgânãtate si nepãsare.
Atâta timp cât nu alegem calea vietii, calea Bisericii, care este binecuvântare, mângâiere, încurajare, totul va fi fãrã sens. Atâta timp cât satele noastre vor fi biciuite de patima betiei, din cauza cãreia sãrãcia, lipsa de educatie, lenea, nepãsarea, usurãtatea sunt mereu prezente, sã nu ne asteptãm la timpuri mai bune. Iisus Mântuitorul ne vorbeste mereu în Biserica Lui, în privirea sfintilor, a copiilor nevinovati, a lacrimilor celor bãtrâni si lipsiti de ajutor, chemându-ne la împlinirea faptei celei bune care ne mântuieste si ne aseazã în vesnica lui împãrãtie.
Acum, este timpul întoarcerii la Dumnezeu. Înteleptiti-vã, curãtati-vã, apropiati-vã de Dumnezeu prin schimbarea propriei vieti, bateti la usa Bisericii Lui si vi se va deschide! Nasteti si cresteti copii în frica lui Dumnezeu. Bucurati-vã de glasul primului vestitor al Nasterii Celui vesnic!
Dupã perioada de asteptare prin postul si disciplinarea propriei vieti timp de 40 de zile, astãzi sã ne bucurãm de sãrbãtoare! Sã nu uitãm pe cel singur si trist, bolnav si pãrãsit, strãin si flãmând, ci sãrbãtoarea de astãzi sã o prefacem în zi pentru sufletul nostru care trebuie mântuit! Anul 2013 îl asezãm sub purtatea de grijã a lui Dumnezeu, iar noi sã arãtãm cã suntem crestini dreptmãritori prin faptã si cuvânt!
Vã doresc tuturor sãrbãtori binecuvântate, pacea Mântuitorului sã vã însoteascã, bucuria Nasterii Lui sã vã umple viata, lumina stelei sã vã strãluceascã adâncul fiintei, darurile magilor aduse Lui, sã vã fie dar de viatã nouã spre binecuvântare si milã, de la izvorul milei, întru înnoirea vietii!
Cãtre Hristos Mântuitorul Cel Nãscut în Betleem mereu rugãtor pentru fiecare dintre voi,
† CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR
Scrisoare pastoralã la
Nasterea Mântuitorului Iisus Hristos
din anul mântuirii 2012
† C O R N E L I U
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL STRÃVECHII EPISCOPII
A HUSILOR,
Iubitorului de Hristos cler,
monahilor si monahiilor care si-au închinat viata lui Dumnezeu
si la toti dreptmãritorii crestini:
Har, milã, pace si iertare de pãcate
de la Cel nãscut pentru noi si pentru mântuirea (salvarea) noastrã,
iar de la noi bucurie si binecuvântare!
Fericita zi a Nasterii Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe cei iubitori de Dumnezeu si constienti de sensul vietii noastre, sã-L întâmpinãm prin credintã, invitându-L sã intre în sufletele si viata noastrã.
Astãzi, cele de Dumnezeu promise, de veacuri asteptate si cu mult dor de prooroci, drepti si sfinti dorite, se împlinesc. Cel nevãzut si vesnic ia chip omenesc prin nasterea din Fecioarã în timp si din dragoste nesfârsitã pentru noi, oamenii, acceptã starea de umilintã pentru a înnoi si schimba firea noastrã. „Cerul si pãmântul astãzi dupã prooroci sã se veseleascã; îngerii cu oamenii duhovnicesti sã prãznuiascã; Dumnezeu în trup S-a arãtat celor ce stãteau în întuneric si umbrã, nãscându-se din Fecioara Maica; pestera si ieslea L-au primit, pãstorii Betleemului vestesc minunea; magii de la Rãsãrit aduc daruri, iar noi sã-i aducem împreunã cu îngerii; slavã întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pãmânt pace, cã a venit si ne-a mântuit pe noi din robia vrãjmasului”. (Stihirã la Litie din Mineiul lunii decembrie).
Aceastã strofã plinã de teologie si adâncã învãtãturã ne explicã taina sfintei si marii sãrbãtori a Nasterii Mântuitorului nostru, evocând treptat participarea întregii creatii la acest moment unic al istoriei omenirii, întruparea lui Dumnezeu si venirea Lui pe acest pãmânt.
Aceastã venire a Lui printre noi a fost pregãtitã secole întregi prin cercetarea neamului omenesc treptat, etapizat si cu îndelungã rãbdare, asa cum a rezumat marele Apostol al neamurilor, Sfântul Pavel: „Dupã ce Dumnezeu odinioarã, în multe chipuri si feluri a vorbit pãrintilor nostri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmã ne-a grãit nouã prin Fiul, prin Care a fãcut veacurile, Care fiind strãlucirea ipostasului Sãu tine toate cu Cuvântul puterii Sale” (Evrei 1,1-2).
Secolele omenirii în asteptarea venirii Mântuitorului au fost secole marcate de lupte pentru subzistentã, de nãvãliri si rãzboaie, de asupriri si nedreptate, de aceea vãzând Bunul si iubitorul de oameni Dumnezeu cum se chinuia omenirea, L-a trimis pe Iisus Hristos Mântuitorul în lume, taina venirii Lui începând în orasul Nazaret, iar astãzi desãvârsindu-se în vechiul oras Betleem, care primeste într-o pesterã pe Cel ce a zidit si poartã de grijã întregii creatii.
Astãzi sã mãrturisim împreunã cu Sfântul prooroc Isaia: „Prunc S-a nãscut nouã, un Fiu S-a dat nouã, a Cãrui stãpânire e pe umãrul Lui si se cheamã numele Lui Înger de mare sfat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pãcii, Pãrinte al veacului ce va sã fie” (Isaia 9,5).
Nãscându-se Cel vesnic, Mântuitorul lumii, neamul omenesc la ceruri se înaltã, steaua strãluceste în noaptea rãtãcirii si întunericului, pãstorii primesc taina credintei, magii îi aduc daruri, iar îngerii cu oamenii vestesc bucuria cea mare cã „poporul care locuia în întuneric a vãzut luminã mare, iar celor ce erau în latura si în umbra mortii, luminã le-a strãlucit” (Isaia 9,1).
Îngerul Domnului descoperã taina de putini stiutã, dar de Dumnezeu pregãtitã si omenirii astãzi în Betleem arãtatã: „Nu vã temeti, cãci, iatã, vã binevestesc vouã bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, cã vi S-a nãscut astãzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 9-11).
Deci cele întâmplate atunci, le trãim în fiecare an, pentru cã ele, cele împlinite pentru noi, sunt momente de schimbare si înnoire a propriei vieti.
În secolul al IV-lea dupã Nasterea Domnului, Sfântul Ioan Gurã de Aur tâlcuieste apropierea lui Dumnezeu cãtre noi arãtând prin cuvinte dumnezeiesti sensul celor ce astãzi în Betleem s-au împlinit astfel: „Dumnezeu a venit la noi, Când S-a arãtat pe pãmânt pogorându-se din ceruri, Si-a asumat toatã îndreptarea neamului omenesc, îndreptând si înnoind firea noastrã, unindu-o cu Sine. Cãci atunci când Dumnezeu este împreunã cu oamenii, ei nu trebuie sã se mai teamã pentru cã cele vechi s-au risipit, raiul cel dorit se deschide, îngerii coboarã pe pãmânt, noi la ceruri ne înãltãm, cetele sfintilor se înmultesc, iar bucuria ia locul jalnicei întristãri” (Cuvânt la ziua Nasterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, tradus din limba greacã de pr. prof. D. Fecioru, Bucuresti, 2002).
Mântuitorul Iisus Hristos vine la noi pentru a ridica neamul nostru omenesc din tragedia înstrãinãrii de Dumnezeu, pe cel ce era în stricãciune, pe cel lipsit de viata dumnezeiascã îl înnoieste, pentru a deveni fãpturã nouã prin taina nasterii celei de a doua si prin primirea Duhului Celui Sfânt.
Iubitii mei frati si surori în Mântuitorul Hristos,
Asa cum rezumã un alt mare Pãrinte al Bisericii lui Hristos, contemporanul Sfântului Ioan Gurã de Aur, Fericitul Augustin: „Nasterea lui Hristos se împlineste în ziua în care Adevãrul a rãsãrit fiind purtat în brate de Fecioara Maria. Spre binele cui a venit El în lume într-o atât de mare smerenie? El S-a arãtat pentru tine pe pãmânt, S-a înfãsat în scutece, a fost asezat în iesle, El, Care conduce lumea, nu a gãsit un loc între oameni pentru a se naste. S-a nãscut din Tatãl mai-nainte de veci, fãrã mamã si din mamã astãzi, fãrã tatã. De ce te minunezi? Nu poti sã întelegi? Ridicã-ti gândirea la Dumnezeu si piere cauza minunãrii. Crede ceea ce S-a fãcut! Nu te rusina cã Dumnezeu S-a smerit, ci de acum El va sta deasupra noastrã, conducând cãile noastre, nu vom mai rãtãci; mergând prin El, cãtre El, sã ne bucurãm înnoind firea si ridicându-o astfel sã ne înãltãm” (Fericitul Augustin, La ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, J.P. Migne Patrologiae cursus completus, series Latina, tomus XXXVIII, col. 995-1021).
Sensul marii sãrbãtori pentru noi este sã înnoim firea noastrã marcatã de multe slãbiciuni si triste stãri nefiresti. Trãim la peste 2000 de ani de la cele petrecute atunci si fiecare zi devine pentru multi dintre noi, zi de tristete si grea încercare. Credinta si roadele ei sunt doar forme usoare si ieftine de pãrelnicã religiozitate. Nerecunostinta, rãutatea, ipocrizia, minciuna, calomnia sunt promovate si propagate cu nerusinare si iresponsabilitate. Multime mare de oameni bãtrâni si neputinciosi, din nefericire, acum culeg roadele unei totale indiferente si neimplicãri în educarea crestinã a propriilor copii, în trecut, care se manifestã acum lipsiti de orice sentiment uman, trãdând si fireasca lege a recunostintei fatã de cei ce i-au nãscut si crescut, pãrãsindu-i si uitându-i definitiv. Durerile acestui popor se vor amplifica atâta timp cât el, se va depãrta de Dumnezeu, de sãrbãtorile noastre sfinte, de colindul sfânt, de recunostintã si de viatã izvorâtã din credintã, care disciplineazã si responsabilizeazã omul.
Anul care peste câteva zile se încheie a fost un an greu cu încercãri mari, de la criza economicã la cea materialã si moralã, care este cauza tuturor crizelor. Un an cu secetã prelungitã, cu roade putine, cu scãderea numãrului nasterilor de prunci, cu plecarea multor semeni ai nostri din aceastã lume, un an care cere sã ne revenim din starea de indiferentã, necredintã, pãgânãtate si nepãsare.
Atâta timp cât nu alegem calea vietii, calea Bisericii, care este binecuvântare, mângâiere, încurajare, totul va fi fãrã sens. Atâta timp cât satele noastre vor fi biciuite de patima betiei, din cauza cãreia sãrãcia, lipsa de educatie, lenea, nepãsarea, usurãtatea sunt mereu prezente, sã nu ne asteptãm la timpuri mai bune. Iisus Mântuitorul ne vorbeste mereu în Biserica Lui, în privirea sfintilor, a copiilor nevinovati, a lacrimilor celor bãtrâni si lipsiti de ajutor, chemându-ne la împlinirea faptei celei bune care ne mântuieste si ne aseazã în vesnica lui împãrãtie.
Acum, este timpul întoarcerii la Dumnezeu. Înteleptiti-vã, curãtati-vã, apropiati-vã de Dumnezeu prin schimbarea propriei vieti, bateti la usa Bisericii Lui si vi se va deschide! Nasteti si cresteti copii în frica lui Dumnezeu. Bucurati-vã de glasul primului vestitor al Nasterii Celui vesnic!
Dupã perioada de asteptare prin postul si disciplinarea propriei vieti timp de 40 de zile, astãzi sã ne bucurãm de sãrbãtoare! Sã nu uitãm pe cel singur si trist, bolnav si pãrãsit, strãin si flãmând, ci sãrbãtoarea de astãzi sã o prefacem în zi pentru sufletul nostru care trebuie mântuit! Anul 2013 îl asezãm sub purtatea de grijã a lui Dumnezeu, iar noi sã arãtãm cã suntem crestini dreptmãritori prin faptã si cuvânt!
Vã doresc tuturor sãrbãtori binecuvântate, pacea Mântuitorului sã vã însoteascã, bucuria Nasterii Lui sã vã umple viata, lumina stelei sã vã strãluceascã adâncul fiintei, darurile magilor aduse Lui, sã vã fie dar de viatã nouã spre binecuvântare si milã, de la izvorul milei, întru înnoirea vietii!
Cãtre Hristos Mântuitorul Cel Nãscut în Betleem mereu rugãtor pentru fiecare dintre voi,
† CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu