Cristina, o fetiţă de clasa a V-a din localitatea vasluiană Coroieşti, trăieşte prin lectură mirajul copilăriei. Crescută în sălbăticie, într-o mizerie de nedescris, cartea i-a deschis orizonturile şi doreşte să ajungă la un internat pentru a descoperi adevărata faţă a lumii.
Într-un bordei din lut cu un acoperiş care stă să se dărâme, într-o localitate săracă din inima Moldovei, locuieşte o familie cu doi copii. Aurel Cristea (50 ani) şi Crina Chiriţă-Andrei (47 ani) şi-au unit destinele şi sărăcia sub acelaşi acoperiş din localitatea Coroieşti, judeţul Vaslui. Trăiesc din munca cu ziua iar cei doi copii ai lor, de cinci, respectiv 11 ani, au parte doar de lucrurile elementare. Un acoperiş şi hrană, nimic mai mult. Cristina-Aurelia Cristea (11 ani), fiica cea mare, a învăţat să vorbească lecturând. La şapte ani, când trebuia să fie înscrisă la şcoală, era aproape sălbatică. Îi era frică de prezenţa oamenilor, se ascundea la vederea lor şi vocabularul ei era format din câteva cuvinte. Părinţii suferă de un retard şi, chiar dacă nu au diagnostic în acest sens, puterea lor de înţelegere este limitată. "Nu vrem să o rupem de familie" Când a fost înscrisă în clasa I a intrat în atenţia serviciilor sociale de la Primăria Coroieşti şi a fost ajutată să descopere lumea. Fetiţa a văzut cum arată un bec aprins într-o încăpere din incinta Primăriei unde era adusă pentru a-şi face temele, locul unde i-a fost sădită dragostea pentru citit. Acum recită poezii, citeşte poveşti, apoi vine a doua zi la cei care o ajută să înveţe şi le povesteşte cu punct şi virgulă povestea citită în ziua precedentă. Gabriela Lungu, asistent social în cadrul unui proiect finanţat de UNICEF la Primăria Coroieşti, a reuşit să o scoată pe copilă din sălbăticie şi acum, când evoluţia este vizibilă, face demersuri pentru a-i asigura viitorul: “Cristina este de accord şi noi căutăm un centru specializatde zi unde să o internăm, dar să vină acasă la sfârşit de săptămână şi în vacanţe. Nu dorim să o rupem de familie, dimpotrivă. Dar are nevoie de servicii într-un centru de zi pentru deprinderea activităţilor de igienă şi viaţă sănătoasă, pentru dezvoltarea personalităţii şi exprimarea opiniei”.
Asistentul social spune că o alternativă rezonabilă ar fi implicare profesorilor din comună în activităţi extraşcolare pentru a-i ajuta pe copiii săraci, inclusiv pe Cristina.
Viaţa în bordei
Copila locuieşte alături de părinţi şi frăţiorul mai mic, de cinci ani, într-o casă veche care stă să se dărâme. Uşa de la intrare dă direct în încăperea unde-şi duc existenţa cele patru suflete şi în loc de sticlă la geam au o pătură. Pe părinţi nu-i duce mintea să facă mai mult de atât chiar dacă ştiu să le arate dragostea şi grija. În aceeaşi cămăruţă trăiesc mai mulţi câini şi pisici, averea lor. Nu au curent electric şi mizeria e greu de descris.
Cristina este de accord să fie dată la un internat în timpul săptămânii, a înţeles că pentru ea este mai bine să se desprindă de casa părintească şi aşteaptă să intre într-o casă civilizată. Ca o ironie a sorţii, mama acesteia, recită "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie". Crina Chiriţă-Andrei (47 ani), mama copilei, este un participant activ la serbările copiilor şi interpretează rolurile primite alături de copii.
Sursa: adevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu