Barlad Online
Revoluţia gazelor de şist în Europa ar putea să nu
fie atât de rapidă şi productivă ca în SUA din cauza opoziţiei ferme manifestate
de Rusia, suspecată de specialiştii din domeniu că se află în spatele
protestelor faţă de exploatarea acestor resurse, în special în estul Europei
unde miza este mai puternică, comentează publicaţia electronică
EUObserver.
În vestul Europei, Franţa şi Germania conduc grupul
ţărilor care au decis suspendarea explorărilor gazelor de şist. Situaţia este cu
totul diferit de cealaltă parte a Cordinei de Fier. Primul mare câmp de luptă
european pentru gazele naturale va fi, se pare, Europa de Est, unde perspectiva
securităţii energetice a Rusiei reprezintă o mare problemă. De asemenea, se pot
găsi indicii ale “războiului rece" în abordarea adoptată de companiile americane
din domeniul petrolului şi gazelor şi de către guvernul SUA.
Americanii
au tendinţa să profite la maximum de pe urma revoluţiei proprii a gazelor de
şist şi de independenţa energetică rezultată din aceasta. În acelaşi timp, ei
cred că gazele naturale constituie o problemă geopolitică.
Un analist de la Alianţa americană pentru gazele naturale (ANGA), care reuneşte grupurile de lobby ce reprezintă 26 de companii nord-americane din acest domeniu, a declarat pentru EUObserver că Rusia finanţează în prezent organizaţiile de mediu care se opun exploatării gazelor de şist.
La polul opus, SUA încurajează ţările europene să treacă la exploatarea acestora. În primul rând, cele mai multe dintre marile companii de petrol şi gaze sunt americane, cum ar fi Chevron, care prospectează mai mult de 3 milioane de acri de teren în Polonia şi România cu privire la potenţialul de producţie de gaze naturale.
În al doilea rând, fiecare kilowatt rezultat din gaze naturale europene reduce dependenţa de gigantul energetic rus Gazprom, mai scrie publicaţia menţionată.
Potrivit lui John R. Lyman, directorul pentru politici energetice şi de mediu, la Atlantic Council, în prezent cel mai bine pregătite pentru extracţia gazelor de şist în rândul ţărilor europene sunt Polonia şi România. De asemenea, se aşteaptă ca Lituania să facă din gazele de şist o temă centrală în timpul preşedinţiei sale a Consiliului UE, din a doua jumătate a acestui an.
Guvernul lituanian consideră că rezervele sale de gaze de şist ar putea depăşi de 10 ori cele 3,3 miliarde de metri cubi de gaze importate în 2012 din Rusia.
În acelaşi timp, cei care se aşteaptă la o revoluţie a gazelor de şist în Europa în stil american ar putea să fie dezamăgiţi: doar pentru prospecţiuni geologice este necesar să fie ridicate mii de sonde, proces care s-ar putea întinde pe durata a cel puţin cinci ani sau chiar poate şi mai mult în unele ţări.
În raportul său, preluat de Agerpres, Atlantic Council subliniază că “în timp ce gazele neconvenţionale ar putea probabil să crească securitatea energetică, pe termen lung, în unele ţări, în special în Europa de Est, Uniunea Europeana pe ansamblu nu va simţi ce au dat resursele suplimentare de gaze în Statele Unite".
“SUA investesc deja de 15 ani în gazele de şist, aici nu se poate apăsa doar pe comutator", spune John R. Lyman.
“Dezbaterea europeană cu privire la gazele de şist, în special cu privire la avantajele şi dezavantajele fracturării hidraulice ia în prezent amploare. Dar nimeni nu ar trebui să fie surprins că în lumea de după războiul rece, un rol important în dezbatere îl joacă geografia", mai scrie publicaţia preluată de Rbc.
Un analist de la Alianţa americană pentru gazele naturale (ANGA), care reuneşte grupurile de lobby ce reprezintă 26 de companii nord-americane din acest domeniu, a declarat pentru EUObserver că Rusia finanţează în prezent organizaţiile de mediu care se opun exploatării gazelor de şist.
La polul opus, SUA încurajează ţările europene să treacă la exploatarea acestora. În primul rând, cele mai multe dintre marile companii de petrol şi gaze sunt americane, cum ar fi Chevron, care prospectează mai mult de 3 milioane de acri de teren în Polonia şi România cu privire la potenţialul de producţie de gaze naturale.
În al doilea rând, fiecare kilowatt rezultat din gaze naturale europene reduce dependenţa de gigantul energetic rus Gazprom, mai scrie publicaţia menţionată.
Potrivit lui John R. Lyman, directorul pentru politici energetice şi de mediu, la Atlantic Council, în prezent cel mai bine pregătite pentru extracţia gazelor de şist în rândul ţărilor europene sunt Polonia şi România. De asemenea, se aşteaptă ca Lituania să facă din gazele de şist o temă centrală în timpul preşedinţiei sale a Consiliului UE, din a doua jumătate a acestui an.
Guvernul lituanian consideră că rezervele sale de gaze de şist ar putea depăşi de 10 ori cele 3,3 miliarde de metri cubi de gaze importate în 2012 din Rusia.
În acelaşi timp, cei care se aşteaptă la o revoluţie a gazelor de şist în Europa în stil american ar putea să fie dezamăgiţi: doar pentru prospecţiuni geologice este necesar să fie ridicate mii de sonde, proces care s-ar putea întinde pe durata a cel puţin cinci ani sau chiar poate şi mai mult în unele ţări.
În raportul său, preluat de Agerpres, Atlantic Council subliniază că “în timp ce gazele neconvenţionale ar putea probabil să crească securitatea energetică, pe termen lung, în unele ţări, în special în Europa de Est, Uniunea Europeana pe ansamblu nu va simţi ce au dat resursele suplimentare de gaze în Statele Unite".
“SUA investesc deja de 15 ani în gazele de şist, aici nu se poate apăsa doar pe comutator", spune John R. Lyman.
“Dezbaterea europeană cu privire la gazele de şist, în special cu privire la avantajele şi dezavantajele fracturării hidraulice ia în prezent amploare. Dar nimeni nu ar trebui să fie surprins că în lumea de după războiul rece, un rol important în dezbatere îl joacă geografia", mai scrie publicaţia preluată de Rbc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu