Barlad Online
Astãzi, ne luãm rãmas bun de la unul dintre
cei mai mari sculptori moderni: Marcel Guguianu. Ceremonia de înhumare a
trupului neînsufletit al marelui artist va începe la ora 11.00, la
pavilionul din Bârlad care îi poartã numele. La eveniment sunt asteptate
mii de persoane din toate sferele de activitate, dar în primul rând din
cea artisticã.
Sculptorul bârlãdean de talie mondialã Marcel Guguianu a murit în noaptea de 11 spre 12 iunie, cu mai putin de trei sãptãmâni înainte de a împlini venerabila vârstã de 90 de ani. Ultima sa dorintã a fost ca inima sã îi fie dusã la Bârlad. Artistul lasã în urmã, pentru generatiile viitoare, un numãr colosal de lucrãri de sculpturã monumentalã, ansambluri statuare, busturi din bronz si marmurã, ce se regãsesc în prezent în orase din România si din strãinãtate. Sute de opere care îi poartã semnãtura fac deja parte din colectii private si de stat în România, Italia, Canada, Danemarca, Olanda, Franta, Germania, Japonia, Grecia, SUA, America de Sud. Orasul în care s-a nãscut i-a fost atât de drag artistului, încât acesta si-a donat o mare parte din lucrãri pavilionului care îi poartã numele. Marcel Guguianu a dorit ca inima sã îi fie depusã într-un loc special pregãtit chiar de el, în sculptura “Rugãciune”, la capãtul “Aleii Nemuririi” .
Marele Guguianu
S-a nãscut pe 28 iunie 1922, la Bârlad, a fost student al Academiei de Arte Frumoase Bucuresti, sub îndrumarea profesorului Cornel Medrea. A fost profesor de sculpturã si desen, consilier restaurator pentru monumente istorice si de artã, membru permanent al Uniunii Artistilor Plastici din România si membru al Bãncii Mondiale (statueta sa “Ciocârlia” a devenit Emblema diviziei de culturã a Bãncii Mondiale, Washington). A fost si profesor de sculpturã invitat al statului San Marino. Începând cu anul 1948, a participat la toate expozitiile anuale, bienale si de grup din România si la traditionalele festivaluri, simpozioane si bienale internationale de artã plasticã, la Budapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovac, Belgrad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, Washington, Sevilla, Miami. Are o colectie muzealã care-i poartã numele, la Contess Madelaine, din New York. În 1992, a creat Fundatia “Marcel Guguianu”. A demarat lucrãrile pentru Pavilionul Expozitional “Marcel Guguianu”, în zona centralã a Bârladului, vizavi de Muzeul “Vasile Pârvan”, care adãposteste deja o mare parte din impresionanta sa colectie. În semn de adâncã pretuire fatã de elevul sãu, conducerea liceului în care Marcel Guguianu a învãtat si predat a hotãrât ca liceul sã se numeascã Grupul Scolar Agricol “Marcel Guguianu”. Marele creator de artã a fost decorat de cãtre presedintele Ion Iliescu cu “Ordinul Steaua României în grad de Cavaler”, în 2002, la împlinirea vârstei de 80 de ani si respectiv a 60 de ani de activitate, dar si cu multe alte titluri si distinctii, din partea unor institutii din Italia, San Marino, Brazilia si SUA. De o apreciere fãrã margini s-a bucurat si la Bârlad, unde conducerea Primãriei i-a conferit titlul de cetãtean de onoare. Pentru primarul în functie, Constantin Constantinescu, maestrul a fost un prieten apropiat, motiv pentru care cel din urmã a decis ca, începând de marti, 12 iunie, în oras sã fie doliu (foto 3) în semn de respect pentru cel ce a fost Marele Guguianu. Artistul îsi va dormi somnul de veci în Cimitirul “Eternitatea” din Bârlad, alãturi de pãrintii sãi. Vestea despãrtirii de artist a atras mii de mesaje condoleante, din toatã lumea. Unul dintre acestea, care poartã semnãtura bãcãoancei Oana Doicov, stabilitã în Paris, impresioneazã profund si spune totul despre artist: “S-a stins steaua care a strãlucit ca metalul pe care l-a plãmãdit în atâtea forme generoase care l-au caracterizat. Marcel a adus prin opera lui un omagiu FEMEII, pe care a iubit-o fãrã oprelisti tot timpul existentei sale. Fie ea sotie, mamã, sorã, fiicã, iubitã sau numai imagine, pentru el, FEMEIA a fost nucleul creatiei sale. Sã rãmânem cu amintirile frumoase pe care ni le-a lãsat si sã-i admirãm opera, care va rãmâne vesnic vie în acest univers al artei. Materia pe care a atins-o si a transformat-o cu atâta dibãcie este singura care îl va plânge, deoarece rãmâne orfanã, pãrãsitã de mângâierea mâinilor sale. Gândul mi se îndreapta spre cele si cei care i-au fost aproape, mai ales spre Cãtãlina si Cãtalin, cele douã opere extraordinare ale vietii sale. În fiecare formã pe care a creat-o este închisã o bucãticã din inima lui. Cea care va fi depusã în sculptura sa “Rugãciune” va rãmâne vie la capãtul Aleii Nemuririi. Sã-i fie odihna cea vesnicã plinã de luminã iar Dumnezeu sã-i ierte toate “nãzbâtiile” pe care le-a fãcut pe acest pãmânt!” – Oana Doicov. Despre Guguianu a scris si regretatul Adrian Pãunescu, impresionat de talentul nemãrginit al sculptorului, care l-a împãrtãsit, generos, cu lumea.
Sculptorul bârlãdean de talie mondialã Marcel Guguianu a murit în noaptea de 11 spre 12 iunie, cu mai putin de trei sãptãmâni înainte de a împlini venerabila vârstã de 90 de ani. Ultima sa dorintã a fost ca inima sã îi fie dusã la Bârlad. Artistul lasã în urmã, pentru generatiile viitoare, un numãr colosal de lucrãri de sculpturã monumentalã, ansambluri statuare, busturi din bronz si marmurã, ce se regãsesc în prezent în orase din România si din strãinãtate. Sute de opere care îi poartã semnãtura fac deja parte din colectii private si de stat în România, Italia, Canada, Danemarca, Olanda, Franta, Germania, Japonia, Grecia, SUA, America de Sud. Orasul în care s-a nãscut i-a fost atât de drag artistului, încât acesta si-a donat o mare parte din lucrãri pavilionului care îi poartã numele. Marcel Guguianu a dorit ca inima sã îi fie depusã într-un loc special pregãtit chiar de el, în sculptura “Rugãciune”, la capãtul “Aleii Nemuririi” .
Marele Guguianu
S-a nãscut pe 28 iunie 1922, la Bârlad, a fost student al Academiei de Arte Frumoase Bucuresti, sub îndrumarea profesorului Cornel Medrea. A fost profesor de sculpturã si desen, consilier restaurator pentru monumente istorice si de artã, membru permanent al Uniunii Artistilor Plastici din România si membru al Bãncii Mondiale (statueta sa “Ciocârlia” a devenit Emblema diviziei de culturã a Bãncii Mondiale, Washington). A fost si profesor de sculpturã invitat al statului San Marino. Începând cu anul 1948, a participat la toate expozitiile anuale, bienale si de grup din România si la traditionalele festivaluri, simpozioane si bienale internationale de artã plasticã, la Budapesta, Odense, Roma, San Marino, Napoli, Aradjelovac, Belgrad, Montpellier, Paris, Sao Paolo, New York, Ankara, Mali, Washington, Sevilla, Miami. Are o colectie muzealã care-i poartã numele, la Contess Madelaine, din New York. În 1992, a creat Fundatia “Marcel Guguianu”. A demarat lucrãrile pentru Pavilionul Expozitional “Marcel Guguianu”, în zona centralã a Bârladului, vizavi de Muzeul “Vasile Pârvan”, care adãposteste deja o mare parte din impresionanta sa colectie. În semn de adâncã pretuire fatã de elevul sãu, conducerea liceului în care Marcel Guguianu a învãtat si predat a hotãrât ca liceul sã se numeascã Grupul Scolar Agricol “Marcel Guguianu”. Marele creator de artã a fost decorat de cãtre presedintele Ion Iliescu cu “Ordinul Steaua României în grad de Cavaler”, în 2002, la împlinirea vârstei de 80 de ani si respectiv a 60 de ani de activitate, dar si cu multe alte titluri si distinctii, din partea unor institutii din Italia, San Marino, Brazilia si SUA. De o apreciere fãrã margini s-a bucurat si la Bârlad, unde conducerea Primãriei i-a conferit titlul de cetãtean de onoare. Pentru primarul în functie, Constantin Constantinescu, maestrul a fost un prieten apropiat, motiv pentru care cel din urmã a decis ca, începând de marti, 12 iunie, în oras sã fie doliu (foto 3) în semn de respect pentru cel ce a fost Marele Guguianu. Artistul îsi va dormi somnul de veci în Cimitirul “Eternitatea” din Bârlad, alãturi de pãrintii sãi. Vestea despãrtirii de artist a atras mii de mesaje condoleante, din toatã lumea. Unul dintre acestea, care poartã semnãtura bãcãoancei Oana Doicov, stabilitã în Paris, impresioneazã profund si spune totul despre artist: “S-a stins steaua care a strãlucit ca metalul pe care l-a plãmãdit în atâtea forme generoase care l-au caracterizat. Marcel a adus prin opera lui un omagiu FEMEII, pe care a iubit-o fãrã oprelisti tot timpul existentei sale. Fie ea sotie, mamã, sorã, fiicã, iubitã sau numai imagine, pentru el, FEMEIA a fost nucleul creatiei sale. Sã rãmânem cu amintirile frumoase pe care ni le-a lãsat si sã-i admirãm opera, care va rãmâne vesnic vie în acest univers al artei. Materia pe care a atins-o si a transformat-o cu atâta dibãcie este singura care îl va plânge, deoarece rãmâne orfanã, pãrãsitã de mângâierea mâinilor sale. Gândul mi se îndreapta spre cele si cei care i-au fost aproape, mai ales spre Cãtãlina si Cãtalin, cele douã opere extraordinare ale vietii sale. În fiecare formã pe care a creat-o este închisã o bucãticã din inima lui. Cea care va fi depusã în sculptura sa “Rugãciune” va rãmâne vie la capãtul Aleii Nemuririi. Sã-i fie odihna cea vesnicã plinã de luminã iar Dumnezeu sã-i ierte toate “nãzbâtiile” pe care le-a fãcut pe acest pãmânt!” – Oana Doicov. Despre Guguianu a scris si regretatul Adrian Pãunescu, impresionat de talentul nemãrginit al sculptorului, care l-a împãrtãsit, generos, cu lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu