Barlad Online
Găzduite de clădiri noi sau chiar de monumente istorice, sediile administrației locale au constituit o adevărată carte de vizită a așezării și un reper definitoriu în mentalul colectiv. Bârladul dispune încă, în ciuda vicisitudinilor trecutului și a lipsei unui plan de urbanizare coerent, de un important fond construit, ca parte importantă a patrimoniului local și național.
Cum era și firesc, Primăria Bârladului a avut mai multe locații în decursul timpului. Printre cele menționate în diferite izvoare istorice se numără cea din zona unde se află în prezent Detașamentul de Pompieri, care a funcționat ca primărie la cumpăna veacurilor XIX și XX. Ceva mai târziu, primarul Gheorghe Vidra a hotărât să o mute în imobilul situat pe fosta stradă
Dimitrie Cantemir (nr. 2-3), din cartierul Podeni. Dezastrele succesive datorate deselor inundații din anii 1931-1934 au impus găsirea unei noi locații pentru sediul principalei clădiri administrative a orașului, importantele lucrări hidrografice de strămutare a albiei râului Bârlad ducând la apariția și dezvoltarea cartierelor noi Deal și Țuguiata. Astfel, la data de 21 octombrie 1934, a avut loc festivitatea punerii pietrei de temelie a localului Primăriei Bârlad, clădire cu aceeași funcționalitate până în prezent, dar renovată și redenumită de curând “Palat Comunal” (conform HCL din 30 septembrie 2009).
Potrivit “Actului Comemorativ pentru punerea pietrei de temelie a Localului Primăriei Bârlad”, la festivitatea de atunci au fost prezente multe personalități locale, județene și naționale ale vremii: Ion Inculeț (vicepreședintele Consiliului de Miniștri și ministru de interne), Victor Slăvescu (ministrul finanțelor), I. Manolescu (ministrul industriei și comerțului), I. Guriță (prefectul județului Tutova), Theodor Buzescu (primarul orașului Bârlad), Theodor Sglimbea (deputat) și mulți alții.
Proiectanți și arhitecți
Proiectul clădirii a fost întocmit de unul dintre celebrii arhitecți ai perioadei - Constantin C. Moșinschi - arhitect diplomat care a fost apoi artizanul Pavilionului României la Expoziția Internațională de la Bruxelles (1935). Alături de proiectul noului Abator, proiectul Palatului Comunal a fost aprobat în 1934 de către Consiliul Tehnic Superior și s-a trecut la licitarea lucrării. Ca atare, Societatea “Edilitatea” și întreprinderea ing. Gh. Ignat, din București - care au câștigat licitația - au început executarea lucrărilor pe un teren pus la dispoziție de comunitatea locală și pe care se găsiseră vechile prăvălii ale negustorilor.
Arhitectura noii clădiri era destul de sobră, cu vădite intenții de reprezentare a unei soluții constructive caracteristice perioadei interbelice și definite prin claritate și simplitate formală. Ea denotă un mod original de decodificare și prelucrare a canoanelor stilistice. Astfel, căpătând numele de Palatul Comunal, au fost găsite soluții constructive prin îmbinarea betonului armat în cadre și planșee, iar pereții au fost executați din cărămidă. Tencuielile exterioare au fost executate în praf de piatră de Bașchiria, holul principal fiiind prevăzut cu plăci mari din praf de marmură, din beton armat și apoi acoperit cu stucomarmură. Nu în ultimul rând, a mai fost realizată o instalație proprie de apă, alimentată de o fântână arteziană executată special pentru primărie. Perioada era marcată de importante transformări în planimetria urbană a orașului.
Inaugurări și renovări
În decurs de numai câteva luni, se pot remarca inaugurarea a două clădiri impozante și monumentale, Palatul Comunal și Liceul de Fete “Iorgu Radu”, dar și refacerea ansamblului statuar din Piața Domnească, după strămutarea statuii lui Gh. Roșca Codreanu pe amplasamentul actual, în fața instituției ctitorite de acesta - Școala Secundară Profesională de Fete “Gh. Roșca Codreanu”. Parcul Domneasca a fost din nou amenajat, ca dovadă a interesului pentru mobilarea stradală, iar în centrul lui a fost ridicat un bust din bronz, reprezentându-l pe filantropul Stroe S. Belloescu.
Pentru a înțelege dimensiunile și semnificația prezentului, din respect pentru cei care au trăit și au zidit aici înaintea noastră, se impune păstrarea urmelor trecutului, singurul element de comparație materială între trecut, prezent și viitor. Procesul de renovare a clădirilor cu rezonanță istorică este benefic și trebuie continuat, primii pași fiind deja remarcați cu ușurință în Bârladul contemporan. La 21 octombrie 2009, când clădirea Palatului Comunal împlinea 75 de ani de existență, ceasul de gală i-a aparținut în totalitate, căci instituția a coagulat în timp ideile și nobilele năzuințe ale edililor, legând destine ale oamenilor și iubitorilor de spirit, dar - mai ales - autentificând efervescenta viață cotidiană a cetății. Întru mulți ani acestui edificiu al grijii pentru noi toți!
În fine, despre BĂRLAD, oamenii, străzile și, cu precădere, “vechile sale zidiri”, nu putem decât să rămânem cu plăcute amintiri și să lăsăm celelalte lucruri mărunte la marginea lumii. Trebuie să recunoaștem că orașul merită să-i admirăm și acum senectutea tradiției și vioiciunea culturală!
Aniversările, comemorările, festivitățile sunt mereu un bun prilej de a evoca oameni și locuri de o însemnătate vitală pentru comunitatea căreia îi aparținem. Evocăm și cinstim oameni adevărați, dăruiți celor din jurul lor și care au zidit temelii și, prin aceasta, au sfințit locuri. Aici se înscrie și demersul nostru de a aminti câte ceva din istoricul actualei clădiri a Primăriei Bârlad.
Datând de peste 75 de ani, Palatul Comunal merită și i se cuvine să se hrănească din realizările edililor săi. Această clădire administrativă a rămas permanent o construcție ambițioasă pentru că a cerut mai mereu o cantitate enormă de viață și de noblețe încorporată în zidurile sale. În fond, Primăria Bârlad de odinioară și de astăzi și-a așezat temeinic tradiția în eternitate, căci fundamentele ei au fost concepute pentru veșnicie, pulsul cetății fiind luat de aici. Generații întregi de cărturari, oameni de bine și, în special, edilii urbei au lucrat la zidirea acestor fundamente, contribuind la refacerea gospodăriei bârlădene și la afirmarea orașului și a personalităților sale, fapt pentru care oricând Palatul Comunal își merită lauda și cinstirea noastră.
Alte locații ale Primăriei Bârlad Datând de peste 75 de ani, Palatul Comunal merită și i se cuvine să se hrănească din realizările edililor săi. Această clădire administrativă a rămas permanent o construcție ambițioasă pentru că a cerut mai mereu o cantitate enormă de viață și de noblețe încorporată în zidurile sale. În fond, Primăria Bârlad de odinioară și de astăzi și-a așezat temeinic tradiția în eternitate, căci fundamentele ei au fost concepute pentru veșnicie, pulsul cetății fiind luat de aici. Generații întregi de cărturari, oameni de bine și, în special, edilii urbei au lucrat la zidirea acestor fundamente, contribuind la refacerea gospodăriei bârlădene și la afirmarea orașului și a personalităților sale, fapt pentru care oricând Palatul Comunal își merită lauda și cinstirea noastră.
Găzduite de clădiri noi sau chiar de monumente istorice, sediile administrației locale au constituit o adevărată carte de vizită a așezării și un reper definitoriu în mentalul colectiv. Bârladul dispune încă, în ciuda vicisitudinilor trecutului și a lipsei unui plan de urbanizare coerent, de un important fond construit, ca parte importantă a patrimoniului local și național.
Cum era și firesc, Primăria Bârladului a avut mai multe locații în decursul timpului. Printre cele menționate în diferite izvoare istorice se numără cea din zona unde se află în prezent Detașamentul de Pompieri, care a funcționat ca primărie la cumpăna veacurilor XIX și XX. Ceva mai târziu, primarul Gheorghe Vidra a hotărât să o mute în imobilul situat pe fosta stradă
Dimitrie Cantemir (nr. 2-3), din cartierul Podeni. Dezastrele succesive datorate deselor inundații din anii 1931-1934 au impus găsirea unei noi locații pentru sediul principalei clădiri administrative a orașului, importantele lucrări hidrografice de strămutare a albiei râului Bârlad ducând la apariția și dezvoltarea cartierelor noi Deal și Țuguiata. Astfel, la data de 21 octombrie 1934, a avut loc festivitatea punerii pietrei de temelie a localului Primăriei Bârlad, clădire cu aceeași funcționalitate până în prezent, dar renovată și redenumită de curând “Palat Comunal” (conform HCL din 30 septembrie 2009).
Potrivit “Actului Comemorativ pentru punerea pietrei de temelie a Localului Primăriei Bârlad”, la festivitatea de atunci au fost prezente multe personalități locale, județene și naționale ale vremii: Ion Inculeț (vicepreședintele Consiliului de Miniștri și ministru de interne), Victor Slăvescu (ministrul finanțelor), I. Manolescu (ministrul industriei și comerțului), I. Guriță (prefectul județului Tutova), Theodor Buzescu (primarul orașului Bârlad), Theodor Sglimbea (deputat) și mulți alții.
Proiectanți și arhitecți
Proiectul clădirii a fost întocmit de unul dintre celebrii arhitecți ai perioadei - Constantin C. Moșinschi - arhitect diplomat care a fost apoi artizanul Pavilionului României la Expoziția Internațională de la Bruxelles (1935). Alături de proiectul noului Abator, proiectul Palatului Comunal a fost aprobat în 1934 de către Consiliul Tehnic Superior și s-a trecut la licitarea lucrării. Ca atare, Societatea “Edilitatea” și întreprinderea ing. Gh. Ignat, din București - care au câștigat licitația - au început executarea lucrărilor pe un teren pus la dispoziție de comunitatea locală și pe care se găsiseră vechile prăvălii ale negustorilor.
Arhitectura noii clădiri era destul de sobră, cu vădite intenții de reprezentare a unei soluții constructive caracteristice perioadei interbelice și definite prin claritate și simplitate formală. Ea denotă un mod original de decodificare și prelucrare a canoanelor stilistice. Astfel, căpătând numele de Palatul Comunal, au fost găsite soluții constructive prin îmbinarea betonului armat în cadre și planșee, iar pereții au fost executați din cărămidă. Tencuielile exterioare au fost executate în praf de piatră de Bașchiria, holul principal fiiind prevăzut cu plăci mari din praf de marmură, din beton armat și apoi acoperit cu stucomarmură. Nu în ultimul rând, a mai fost realizată o instalație proprie de apă, alimentată de o fântână arteziană executată special pentru primărie. Perioada era marcată de importante transformări în planimetria urbană a orașului.
Inaugurări și renovări
În decurs de numai câteva luni, se pot remarca inaugurarea a două clădiri impozante și monumentale, Palatul Comunal și Liceul de Fete “Iorgu Radu”, dar și refacerea ansamblului statuar din Piața Domnească, după strămutarea statuii lui Gh. Roșca Codreanu pe amplasamentul actual, în fața instituției ctitorite de acesta - Școala Secundară Profesională de Fete “Gh. Roșca Codreanu”. Parcul Domneasca a fost din nou amenajat, ca dovadă a interesului pentru mobilarea stradală, iar în centrul lui a fost ridicat un bust din bronz, reprezentându-l pe filantropul Stroe S. Belloescu.
Pentru a înțelege dimensiunile și semnificația prezentului, din respect pentru cei care au trăit și au zidit aici înaintea noastră, se impune păstrarea urmelor trecutului, singurul element de comparație materială între trecut, prezent și viitor. Procesul de renovare a clădirilor cu rezonanță istorică este benefic și trebuie continuat, primii pași fiind deja remarcați cu ușurință în Bârladul contemporan. La 21 octombrie 2009, când clădirea Palatului Comunal împlinea 75 de ani de existență, ceasul de gală i-a aparținut în totalitate, căci instituția a coagulat în timp ideile și nobilele năzuințe ale edililor, legând destine ale oamenilor și iubitorilor de spirit, dar - mai ales - autentificând efervescenta viață cotidiană a cetății. Întru mulți ani acestui edificiu al grijii pentru noi toți!
În fine, despre BĂRLAD, oamenii, străzile și, cu precădere, “vechile sale zidiri”, nu putem decât să rămânem cu plăcute amintiri și să lăsăm celelalte lucruri mărunte la marginea lumii. Trebuie să recunoaștem că orașul merită să-i admirăm și acum senectutea tradiției și vioiciunea culturală!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu