Barlad Online
Americanii mişună de aproape un an prin judeţul Vaslui, pentru a pune bazele exploatării gazelor de şist. Au construit un depozit de explozibil, au săpat pe pământurile oamenilor dintr-o mulţime de sate, s-au întâlnit cu primarii, au negociat tranzacţii de terenuri. Nici autorităţile, nici compania nu au mişcat un deget să informeze comunităţile despre planurile lor. Oamenii au aflat abia anul ăsta, din presă, că România a bătut palma cu Chevron pentru o exploatare care le-ar putea otrăvi sursele de apă.Anul trecut, în ultima zi din octombrie, 80 de preoţi s-au întâlnit la Centrul de Afaceri din Bârlad. Aveau o conferinţă despre "Taina Sfintei Cununii". Pe holuri şi în curte, straiele preoţeşti se pierdeau între căşti şi salopete de muncitori. şi unii şi ceilalţi se studiau cu mirare. Parcarea - plină cu maşini de teren, tractoare şi utilaje grele. Vasile Lăiu, protopopul Bârladului, a intrat în vorbă cu unul dintre ingineri, curios să afle ce-i atâta forfotă.Inginerul i-a povestit cum muncitorii şi utilajele lor sondau terenuri din jurul Bârladului, în căutare de gaze. Când a auzit, preotului i s-au luminat ochii. E de loc din Moineşti şi ştia că petrolul ar putea fi mană cerească pentru economia locală. Însă tânărul inginer s-a uitat la preot şi i-a spus ca la spovedanie: "Eu n-aş vrea să fiu pe aici dacă se găseşte ceva”.Protopopul a înţeles abia câteva luni mai târziu ce voia să spună inginerul. Exploatarea gazelor de şist e foarte periculoasă pentru rezervele de apă ale comunităţii locale. Niciunul dintre vasluieni nu avea habar de asta când au fost vizitaţi de americani şi de Prospecţiuni SA, firma românească pe care aceştia au contractat-o pentru lucrări.Anul trecut, Hotelul Moldova din Bârlad a fost neobişnuit de aglomerat. şefii şi americanii stăteau dincolo, la Premier, aici era plin cu angajaţii firmei. Plecau în fiecare zi cu o flotă de camionete gri. Colindau cu ele toate dealurile de prin sate. ţăranii le-au văzut şi înainte de Sfântul Ilie, poate chiar prin iunie, dar nimeni nu ştia ce hram poartă hardughiile. Artileria era completată de tractoare, mici şi mari. Pe la Vadurile, pe un câmp, trecătorii credeau că s-a deschis o expoziţie de utilaje agricole: multe tractoare, maşini 4x4 cu roţi cât casa."Au venit şi mi-au pozat fântâna”, spune Dumitru Fânaru, fost consilier local. Unul era american, iar şoferul român traducea. Zeci de maşini se foiau zilnic prin sat, cu căblăraie. Două autocare aduceau specialiştii care făceau măsurători. "M-am rugat de unu să-mi facă şi mie un puţ, dacă tot făceau treabă prin zonă, da’ n-a vrut”, se amuză Fânaru. "Luăm probe şi le ducem la Bucureşti. Nu ştim mai mult.” ăsta era răspunsul cu care închideau gura curioşilor.
"Mi-au zis că e ceva, un depozit de artificii..."În comuna Banca au construit pe un teren închiriat un depozit de explozibil, care va fi folosit la foraje. Oneta Apostu, proprietara terenului, spune că nu a ştiut de ce vor să facă. "Mi-au zis că e ceva, un depozit de artificii... dar nu ştiam pentru ce. Ei au fost pe aici vreo 200 de persoane, dar nimeni nu ştia ce fac. Acum am aflat despre ce era vorba şi vă daţi seama că nimeni nu e de acord. Dacă ştiam, o secundă nu-i ţineam aici!"Depozitul înseamnă două containere albe, înconjurate de două rânduri de sârmă ghimpată, pe marginea E381. Are pază armată pe ture şi camere de filmat. Paznicul e un sătean plictisit care-şi întinde ciolanele ascunse de uniforma vişinie în ghereta de şase metri pătraţi şi mai dă câte-o coajă de pâine unei căţele amărâte.
Sătenii nu s-au apropiat de năstruşnicie. Doar semnul zice clar: Proprietate privată. Acces Interzis, deşi nu există niciun obstacol fizic, în afară de noroiul care-ţi ajunge la glezne. Nici primaru’ n-a ştiut ce-i acolo până n-a aflat că e depozit de explozibil. "Nişte cutii cu dinamită. Mai vin şi iau din ele, le duc pe unde au nevoie”. Unii au auzit, dar nu se apropie. Alţii habar n-au în continuare. "ştiam că e un obiectiv protejat, da’ lumea nu ştie ce reprezintă. S-a lucrat sub acoperire, nu s-a ştiut nimic”, zice Doiniţa Grigore, şefa locală a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP).Primarul din Banca, Vasile Vânătoru, spune că lumea a auzit de gaze şi s-a bucurat, credea că o să scape de butelii. Au venit unii în miez de vară, cu multe maşini de teren. "Explicaţii nu mi-au dat. Au trecut pe la noi doar să întrebe unde-s oamenii de pe planşă. Eu când merg undeva strig la poartă, nu intru în casă peste om.”La Puieşti, au presat un drum pietruit, printre ogoare, spre fericirea oamenilor. Au venit aici patru-cinci tractoare mari, patru-cinci tractoare mici. "Au zis că doar iau mostre şi le trimit la analiză în Bucureşti, nu ştiu pentru ce”, îşi aminteşte viceprimarul Gheorghe Carp.De pe drum, maşinile au trecut pe câmpurile oamenilor, unde au forat din 50 în 50 de metri. Vreo 200 de găuri. "Au săpat toată vara, că vor să descopere zăcăminte. Ziceau că nu ştiu nici ei ce se întâmplă dup-aia”, povesteşte senin Costel Iurea, inginerul din Puieşti. Pentru că le-au stricat oamenilor porumbul sau lucerna, au plătit un milion jumate-două şi au plecat. N-a mai auzit nimeni de ei sau de rezultatele din Bucureşti.Regiunea Nord-Est, din care face parte şi Vaslui, este a doua cea mai săracă din Uniunea Europeană, potrivit unui raport Eurostat din februarie 2012. În plus, la Vaslui se înregistrează cea mai mare rată a şomajului din ţară: un vasluian din zece nu are loc de muncă, arată cele mai recente date ale Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM). Altădată un furnicar de cultură, judeţul se confruntă şi cu unul din cele mai ridicate niveluri de analfabetism din ţară, România fiind fruntaşa UE în domeniu.
Americanii mişună de aproape un an prin judeţul Vaslui, pentru a pune bazele exploatării gazelor de şist. Au construit un depozit de explozibil, au săpat pe pământurile oamenilor dintr-o mulţime de sate, s-au întâlnit cu primarii, au negociat tranzacţii de terenuri. Nici autorităţile, nici compania nu au mişcat un deget să informeze comunităţile despre planurile lor. Oamenii au aflat abia anul ăsta, din presă, că România a bătut palma cu Chevron pentru o exploatare care le-ar putea otrăvi sursele de apă.Anul trecut, în ultima zi din octombrie, 80 de preoţi s-au întâlnit la Centrul de Afaceri din Bârlad. Aveau o conferinţă despre "Taina Sfintei Cununii". Pe holuri şi în curte, straiele preoţeşti se pierdeau între căşti şi salopete de muncitori. şi unii şi ceilalţi se studiau cu mirare. Parcarea - plină cu maşini de teren, tractoare şi utilaje grele. Vasile Lăiu, protopopul Bârladului, a intrat în vorbă cu unul dintre ingineri, curios să afle ce-i atâta forfotă.Inginerul i-a povestit cum muncitorii şi utilajele lor sondau terenuri din jurul Bârladului, în căutare de gaze. Când a auzit, preotului i s-au luminat ochii. E de loc din Moineşti şi ştia că petrolul ar putea fi mană cerească pentru economia locală. Însă tânărul inginer s-a uitat la preot şi i-a spus ca la spovedanie: "Eu n-aş vrea să fiu pe aici dacă se găseşte ceva”.Protopopul a înţeles abia câteva luni mai târziu ce voia să spună inginerul. Exploatarea gazelor de şist e foarte periculoasă pentru rezervele de apă ale comunităţii locale. Niciunul dintre vasluieni nu avea habar de asta când au fost vizitaţi de americani şi de Prospecţiuni SA, firma românească pe care aceştia au contractat-o pentru lucrări.Anul trecut, Hotelul Moldova din Bârlad a fost neobişnuit de aglomerat. şefii şi americanii stăteau dincolo, la Premier, aici era plin cu angajaţii firmei. Plecau în fiecare zi cu o flotă de camionete gri. Colindau cu ele toate dealurile de prin sate. ţăranii le-au văzut şi înainte de Sfântul Ilie, poate chiar prin iunie, dar nimeni nu ştia ce hram poartă hardughiile. Artileria era completată de tractoare, mici şi mari. Pe la Vadurile, pe un câmp, trecătorii credeau că s-a deschis o expoziţie de utilaje agricole: multe tractoare, maşini 4x4 cu roţi cât casa."Au venit şi mi-au pozat fântâna”, spune Dumitru Fânaru, fost consilier local. Unul era american, iar şoferul român traducea. Zeci de maşini se foiau zilnic prin sat, cu căblăraie. Două autocare aduceau specialiştii care făceau măsurători. "M-am rugat de unu să-mi facă şi mie un puţ, dacă tot făceau treabă prin zonă, da’ n-a vrut”, se amuză Fânaru. "Luăm probe şi le ducem la Bucureşti. Nu ştim mai mult.” ăsta era răspunsul cu care închideau gura curioşilor.
"Mi-au zis că e ceva, un depozit de artificii..."În comuna Banca au construit pe un teren închiriat un depozit de explozibil, care va fi folosit la foraje. Oneta Apostu, proprietara terenului, spune că nu a ştiut de ce vor să facă. "Mi-au zis că e ceva, un depozit de artificii... dar nu ştiam pentru ce. Ei au fost pe aici vreo 200 de persoane, dar nimeni nu ştia ce fac. Acum am aflat despre ce era vorba şi vă daţi seama că nimeni nu e de acord. Dacă ştiam, o secundă nu-i ţineam aici!"Depozitul înseamnă două containere albe, înconjurate de două rânduri de sârmă ghimpată, pe marginea E381. Are pază armată pe ture şi camere de filmat. Paznicul e un sătean plictisit care-şi întinde ciolanele ascunse de uniforma vişinie în ghereta de şase metri pătraţi şi mai dă câte-o coajă de pâine unei căţele amărâte.
Sătenii nu s-au apropiat de năstruşnicie. Doar semnul zice clar: Proprietate privată. Acces Interzis, deşi nu există niciun obstacol fizic, în afară de noroiul care-ţi ajunge la glezne. Nici primaru’ n-a ştiut ce-i acolo până n-a aflat că e depozit de explozibil. "Nişte cutii cu dinamită. Mai vin şi iau din ele, le duc pe unde au nevoie”. Unii au auzit, dar nu se apropie. Alţii habar n-au în continuare. "ştiam că e un obiectiv protejat, da’ lumea nu ştie ce reprezintă. S-a lucrat sub acoperire, nu s-a ştiut nimic”, zice Doiniţa Grigore, şefa locală a Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP).Primarul din Banca, Vasile Vânătoru, spune că lumea a auzit de gaze şi s-a bucurat, credea că o să scape de butelii. Au venit unii în miez de vară, cu multe maşini de teren. "Explicaţii nu mi-au dat. Au trecut pe la noi doar să întrebe unde-s oamenii de pe planşă. Eu când merg undeva strig la poartă, nu intru în casă peste om.”La Puieşti, au presat un drum pietruit, printre ogoare, spre fericirea oamenilor. Au venit aici patru-cinci tractoare mari, patru-cinci tractoare mici. "Au zis că doar iau mostre şi le trimit la analiză în Bucureşti, nu ştiu pentru ce”, îşi aminteşte viceprimarul Gheorghe Carp.De pe drum, maşinile au trecut pe câmpurile oamenilor, unde au forat din 50 în 50 de metri. Vreo 200 de găuri. "Au săpat toată vara, că vor să descopere zăcăminte. Ziceau că nu ştiu nici ei ce se întâmplă dup-aia”, povesteşte senin Costel Iurea, inginerul din Puieşti. Pentru că le-au stricat oamenilor porumbul sau lucerna, au plătit un milion jumate-două şi au plecat. N-a mai auzit nimeni de ei sau de rezultatele din Bucureşti.Regiunea Nord-Est, din care face parte şi Vaslui, este a doua cea mai săracă din Uniunea Europeană, potrivit unui raport Eurostat din februarie 2012. În plus, la Vaslui se înregistrează cea mai mare rată a şomajului din ţară: un vasluian din zece nu are loc de muncă, arată cele mai recente date ale Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM). Altădată un furnicar de cultură, judeţul se confruntă şi cu unul din cele mai ridicate niveluri de analfabetism din ţară, România fiind fruntaşa UE în domeniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu